Salvati padurea !

         Il privesc arzand. E pamantul padurii cu toate vietatile. Ii aud scancetul indurerat si sufocat de prea mult fum. Vantul de-afara ameteste focul si mai tare, nu pare ca vrea sa se opreasca. Danseaza flacarile dupa cum dicteaza bataile puternice ale vantului. Ce spectacol sadic, atat de morbid si atat de interesant pentru ochiul mortii. Tot ce este viu si verde se transforma in cenusa incetul cu incetul, in urma ramanand doar fumul care se pierde printre nori si mirosul cadavrelor. Am ramas doar eu si tu aici...hai mai bine sa curatam mizeria lasata si sa incepem prin a sadi viata din nou. Nu fi deceptionat daca ceea ce a ucis focul in cateva minute va creste in cativa zeci de ani la loc ! Gandeste-te ca peste ani copii si nepotii tai vor respira aerul curat al paduri , se vor juca cu razele soarelui printre copaci si se vor simti liberi in aceasta salbaticie uimitoare impregnata de acest verde viu atat de linistitor pentru sufletul omenesc !

Sinuciderea unui inger...

        A ales moartea. Nu trebuie sa incerci sa-i deslusesti motivele, e o ciudata...doar cei ca ea o inteleg ! A ajuns la capatul puterilor. E singura sansa, singura calea care o vede pentru ca i-au frant aripile in zbor, iar acum e prabusita la pamant.
        Adora sa zboare, iar in ziua in care a coborat pe pamant toti o priveau ciudat, era o NECUNOSCUTA pentru ei ! Se simtea neinteleasa de cei din jur. Habar n-avea cine si de ce a alungat-o de pe cer ! Vroia iar sa-si intinda aripile si sa atinga orizontul, sa se joace cu razele soarelui, sa zboare de-alungul curcubeului, sa cante-n cor cu ingerii Sperantei, sa-aduca zambetul pe chipul oamenilor si sa-i ajute caci asta e menirea unui Inger !
        Inca un inger cazut rataceste pierdut in lumea asta cruda pe care pamanteni o numesc REALITATE ! Oare cati vor mai cadea pentru ca s-au izbit de realitate ? Si cati vor reusi sa ajunga INAPOI ? Nu toti reusesc din pacate...unii din ei sunt condamnati sa traiasca vesnic pe-aceasta planeta dominata de invidie, superficilitate, barfe si minciuni !

                                          Catre IMAGINATIA MEA !
                                          P.S.  Urasc faptul ca te-am adorat !

Intalnire cu demoni si ingeri

              În urmă cu câteva zile am avut parte de o întâmplare destul de ciudată.
             Mergeam la bunica-mea pe-o stradă, unde nu trece prea multă lume, cu paşii greoi, ducând în spate ,,durerea" unei adolescente tipice de vârsta mea, întâlnesc un bătrânel destul de simpatic la prima vederea, părea un om înţelept. Se citea pe barba lungă şi părul cărunt trecerea anilor. Chipul senin şi zâmbetul tălâmb m-a marcat, n-am putut să-l uit. Rătăcea de nebun pe străzi, iar el era atât de fericit în lumea lui cu hainele zdrenţăroase, în spate având un sac în care-şi căra bucuriile, tristeţile, bătrâneţile şi nebunia adunată de-alungul acestor ani , iar în mâna stânga un toiag. Semăna cu moş Crăciun în perioadă de criză  Începe el să vorbească către mine, întorc capul din curiozitate şi ascult ce are de zis.  
             EL: Dumnezeu e pacea şi liniştea. Cine mai este ca El ! ? El a făcut asta şi tot ce ne inconjuara ( ia în mână zăpada) cine mai este ca El ?Acolo pe Golgota ? mă tot întreaba arătând către cer
 Mă uit surpirnsa şi în gândul meu mă întreb dacă îi lipseşte vreo doagă, dar cu un zâmbet plăcut îi răspund.
             EU: ,, Iisus ?"
             EL:,, Da, Domnul să te binecuvânteze !"  
             M-ai aberează el câte ceva ,dar nu-mi amintesc exact ce , oricum ceva de credinţă şi Iisus după care îi zic şi eu ,,Mulţumesc la fel "...ce mai puteam să zic, rămasem fără cuvinte.
             Ajung la bunica, întunericul se aşterne, şi sunt nevoită să plec. Mă intorc tot pe aceeaşi stradă singuratică şi observ un tip misterios cu glugă pe cap, faţa de-abia i se zărea, era protejat de negura nopţii, îi vedeai doar trupul asemeni unei umbre negre şi ochii ce parcă-i străluceau că două făclii. Părea un demon cu chip de om care bântuie după suflete chinuite. Trece pe lângă mine, iar eu mă opresc pentru câteva secunde, obosisem pentru că aveam în mână o geantă grea, şi arunc o privire în spate. Îl văd pe el din depărtare cum mă priveşte. Întorc capul repede şi o iau la galop :)) dar nu mă abţin şi văd dacă pericolul a trecut, îl văd cum se îndepărtează cu spatele până când întoarce capul iar. Teama mă cuprinde şi grăbesc pasul, dar după vreun minut de mers, iar mă uit în spate. El tot acolo, se urcase pe pod să mă vadă mai bine, m-a ţintit cu privirea fulgerătoare exact în ochii, nu a ţinut cont de distanţă ! Ma simţeam urmărită şi am început să fug fără a privi în urmă până când am ajuns printre blocuri. Îmi fac curaj şi mă uit iar, dar nu mai era, se pare că scăpasem ! Totul este atât de ambigu în mintea mea, parcă a fost un vis urât din care nu-mi amintesc prea multe.
             Tind să cred că m-am întâlnit pe drum cu dracul şi cu îngerul meu păzitor în aceeaşi zi, pe aceeaşi străduţă. Totul a fost destul de ciudat, pe nici unul din ei nu-i mai văzusem în viaţa mea, şi  locuiesc într-un orăşel mic, aceleaşi feţe zilnic. Poate că asta nici nu s-a întâmplat şi a fost un vis...poate că a fost vorba doar de un bătrân nebun şi un tip care făcuse ceva ilegal şi se simţea urmărit de privirile mele... sau poate a fost exact ca în filmele alea în care personajul principal se întâlneşte cu trimisul lui Dumnezeu sau cu Moş Crăciun pentru a fi îndrumat pe calea cea dreaptă, şi doar el poate să-i vadă...sau poate doar încep eu să înnebunesc...
             Aceste două întâlniri m-au făcut să reflectez la anumite lucruri: la greşelile pe care le-am făcut, la lucrurile rămase neterminate, la cei pe care-i iubesc şi-mi poartă de grijă, la cei ce îi invidiez sau îi urăsc, la voi toţi din viaţa mea ! Următoare zi de după întâlnirea cu bătrânelul aşa aveam chef să fac un lucru bun, să ajut pe cineva, şi chiar când mă întorceam de la şcoală mi-a ieşit în drum o femeie amărâtă care avea nevoie de ajutor. Am ajutat-o şi n-am ezitat.  
             Parcă totul a fost scris dinainte de mâna cerească. Sincer nu ştiu ce să cred despre toate acestea, poate că a fost vreun semn...cine ştie...oricum de-atunci e o schimbare în sufletul meu, iar eu o simt ! Tot din acea zi mă uit cu atenţie în jur cu speranţa că-l voi revedea pe bătrânel căci până când asta nu se va întâmplă voi crede ca sunt onebună, că doar eu i-am văzut şi a fost un semn care mă atenţionează că ceva frumos sau urât se va întâmpla în viaţa mea !
PS. Urasc faptul ca te-am adorat !

De urgenta !

 
Eu sunt o femeie educata, ma fraiere!
Eu sunt o doamna! Ce pula mea?!
Sunt genul de femeie pe care tu n-o s-o poti avea niciodata!
Si stii de ce? Pentru ca sunt perfecta!
Eu sunt perfecta... iar tu, un labagiu de cacat! Asta esti!
De fapt va urasc pe toti! Mi-e o scarba de toti...
De ratati, de imbecili imputiti, ca mi-ati distrus viata!
Cu vor'... pupa-m-ati in cur sa ma pupati de-de-de... de imputiti!
Mi-ati distrus viata cu vorbele voastre mincinoase, cu pipaielile voastre libidinoase, cu tandreturile voastre de cacat!
Cacat cacacios ce esti!
Aia e...'tutzi pizda mamii voastre de barbati!

              Chiar mi-au atras atentia aceste replici asa ca am vrut sa le postez pe blog ! Probabil ca multe fete/femei au gandit asa la un moment dat de specia masculina ! Chiar si eu, dar fetelor/femeilor imi pare rau sa va dezamagesc, dar fara ei NU se poate caci sunt un rau necesar, facand abstractie de persoanele care sunt pe partea cealalta a baricadei( lesbienele) :))
PS. Urasc faptul ca te-am adorat !

M-ai ucis, te-am blestemat !

Catre IMAGINATIA MEA !

 

            Te-am izgonit din temnita sufletului meu pentru ca tu m-ai condamnat la o alta viata, una plina de nefericire. Esti ceea ce vreau sa urasc, esti cosmarul din care nu izbutesc a ma trezi, esti muzica sumbra cu sunetele cele mai grave, esti cel ce nu voiam sa fi existat niciodata in viata mea. Daca as putea te-as ucide in vis, daca ai fi  praful de pe pamant te-as calca in picioare, daca ai deveni foc te-as stinge, daca ai fi apa te-as soarbe pana la ULTIMA picatura, sa nu mai ramana NIMIC din tine, chiar daca risc sa ma contaminez. De-ai fi cerul ai cadea, caci ar fi prea mare greutatea ce apasa pe umerii si inima ta mica; nu sunt fumatoare, dar daca-ai fi tigara de dimineata te-as fuma fara ezitare, iar resturile le-as arunca; daca ai fi fum te-as inhala, indiferent de consecinte. As face toate acestea ca sa scap de tine caci ai reusit sa-mi ucizi zambetul, visele si sufletul fara nici o remuscare. Puteai alege o alta victima, chiar nu iti inteleg motivele.  
O sa fii  zapada ce soarele o topeste, o sa treci pe langa noroc, dar NU vei avea parte de el, vei saruta patul gol gandindu-te la ea, fantome-ti vor bate la usa inimii. Iti vei privi in oglinda chipul marcat de trecerea anilor, cu trupul paralizat, doborat de vicii si mirosind a pacat.La fereastra de langa pat, in deal se va inalta cimitirul unde sunt toti cei dragi. Vei muri singur, in chinuri teribile. La final, din maruntaiele tale o sa se hraneasca toate rozatoarele infecte, toate vietuitoarele micute si mizerabile ce se taraie sub pamantul acela blestemat. O mie de ganduri violente-mi strapung mintea cand ma gandesc la toate acele vorbe! Ieri credeam ca eu sunt de vina, dar azi pe tine vreau sa te vad cazut la datorie in inima mea . Regretele si durerea vor fi singurele sentimente pe care le vei pastra, atat in restul vietii tale amare, cat si dupa moarte. Te blestem si te condamn asa cum si tu ai facut cu mine !
            Ai devenit cel mai aprig dusman al meu, catre tine se canalizeaza toata ura mea. Sper ca flacarile iadului sa reprezinte cea mai placuta tortura pentru tine, meriti haosul cel etern. Ai nascut demoni in al meu suflet,de care nu ma credeam niciodata capabila.
       

             P.S Te-am ucis in gand ! 

          

Nu ma intorc din drum .

Niciodata nu te voi mai auzi                           

Niciodata nu vei mai plange pe umarul meu.

Niciodata nu te voi mai saruta.

Niciodata nu te voi mai visa.

Niciodata nu-ti voi mai rosti numele.

Niciodata nu te voi mai iubi asa cum facut-o pana acum .

Niciodata nu te mai las sa te apropii de mine .

Niciodata nu ma voi intoarce din drum .

FERICITA

,,Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape."(Quintul Horatius Flaccus)

        Sunt fericita pentru ca nu stiu sa traiesc altfel de cand tu nu mai ocupi un loc in inima mea. Am o mie de motive sa ma bucur de fiecare clipa. Desi primavara nu si-a intrat in rol pot afirma cu tarie ca-n sufletul meu soarele a rasarit, cu fiecare secunda ce trece el straluceste si mai strasnic in intunericul in care ma afundasem datorita lui. Doar ganduri ganduri bune imi curg-n vine si nu ma pot abtine sa nu le impartasesc cu voi. Daca in urma cu cateva saptamani ma credeam pierduta, azi simt ca vechea eu a revenit, dar cu mici imbunatatiri. Nu mai sunt naiva de altadata si am invatat sa nu ma mai las ranita de orice vorbe rau intentionate.
        Fericirea este pretutindeni. O pot mirosi, o pot auzi, e asemenea unui cantec care te ridica catre zari necunoscute si te face sa te simti al dracului de bine ! Simt fericirea, si e in zambetul inocent al fiecarui copil, in fiecare stea de pe cer, in fiecare raza ce-mi mangaie trupul si nu in ultimul rand in orice colt al inimi mele. Fericirea nu e ceva ce se invata, ci se dobandeste in timp cu cu rabdare si incredere.