Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.
Tacere-n inima. Tacere-n jur.Insa e o tacere binecuvantata. Doar stropii de ploaie care cad usor se mai aud ! Nici macar inima nu mai ticaie la vederea lui. S-a terminat ! O dragoste s-a scurs printre vorbe goale, indiferenta si zile de dor ! Nu i-am simtit deloc prezenta. Altadata l-as fi simtit chiar daca exista distanta care ne despartea. Este definitiv. Stiu asta . Stiam de mult, dar azi... locul in care nu l-am mai simtit m-a convins suta la suta....casa Domnului....era acolo... N-am mai simtit nevoia sa fiu langa el, sa-l imbratisez si sa ma stranga in brate ! O sa-mi deschid inima din nou desi imi este putin teama. Voi iubi din nou, voi iubi mai intens ca ultima oara, voi iubi trup si suflet ! Doar promite-mi ca va fi bine... Poate ca in curand o noua iubire se va naste...sau poate nu....nu vreau sa-mi fac iluzii desarte. Este inca prea devreme sa vorbesc despre asta...
P.S De azi NU mai are nici o importanta ce-am scris cu referire la tine pe acest blog !
Ora 23. Stropii de ploaie danseaza in adierea lina a vantului prelingandu-se usor de fereastra. Cerul este pustiu, fara sclipiri pentru ca Dumnezeu s-a suparat pe oameni si arunca tunete si fulgere in paradisul nostru. Nu numai cerul plange de durere…ci si sufletul meu pustiu care este cuprins de dezamagire. Cauta portite de scapare, dar nu gaseste niciuna. Inca aud ploaia care cade. Totul pare absurd si nimic nu se schimba. Mi-e teama ca poate afara ploaia se va opri, dar asupra mea se vor abate furtuni necontenite. Nu am invatat sa ma lupt cu ele…sunt inca un copil….sunt mica…nu cer ajutor, vreau doar un umar pe care sa-mi gasesc alinarea…acel umar…..
P.S: Aceasta dezamagire nu are legatura cu iubirea, este mai degraba o chestie profesionala daca pot spune asa….
N-ai fost acolo ca INTOTDEAUNA de-altfel in ultimii 11 ani…
N-ai fost acolo sa ma sprijini, sa-mi spui ca orice s-ar intampla imi vei fi alaturi…
N-ai fost acolo sa vezi cum zambesc, si sar is sus de bucurie…. N-ai fost acolo cand am plans prima data pt prima iubire, sau primul prieten pierdut. N-ai fost acolo sa ma feliciti cand am luat o nota buna, cand am absolvit liceul, sau cand am luat bacul .
N-ai fost acolo sa-ti simt dulcea imbratisare, si cu vocea ta blanda sa-mi repeti: ,,Ti-am spus eu ca vei reusi !”
N-ai fost acolo asa cum nu vei fi nici in alte momente importante pt ca nu esti decat o amintire ce-o port zi de zi in gand, in trup si-n suflet ! Niciodata nu va fi asta de-ajuns, asa cum niciodata nimeni nu-ti va completa absenta . Super-mami NU exista, ea nu poate tine loc si de tata chiar daca unora le place sa traiasca cu iluzia aceasta !
Sunt fericita, dar nu ma pot bucura complet caci lipsesti TU, cea mai IMPORTANTA FIINTA pentru mine ! Nu sunt un soldatel de plumb fara inima, nu-mi cere sa ma bucur fara tine, si sa las viata sa-si continue cursul, este absolut IMPOSIBIL !
Oare unde esti ? Imi este greu fara tine. Zilele se scurg fara incetare… te caut noaptea in vise, in amintirile mele, in fotografiile acelea ingalbenite de trecerea anilor, si pe buzele celor care te-au cunoscut, ei n-au decat laude pentru tine. Ai fost omul care a lasat amprente in sufletul tuturor celor carora le-ai trecut pragul. Aveai planuri marete, dorinte si incepusei niste chestii, dar nu ai mai apucat sa le termini .
Unde esti ? Privirea ma indreapta catre fotografia aceea in care-ai zambit pentru ultima oara alaturi de familia ta, pe care n-ai fi parasit-o niciodata daca viata nu te-ar fi pus in fata acelei boli cumplite . Esti piesa lipsa din acest puzzle al fericirii mele…din pacate niciodata nu se va completa… esti doar o umbra ce rataceste pe taramul mortii . Eu nu voi fi niciodata completa !
Sunt prea multi ani la mijloc, iar pt mine nu au insemnat prea mult caci ai fost absent .
N-ai fost acolo azi, si nu vei fi nici maine . Si o sa am nevoie de tine, si sper sa fie bine .
Imi doresc ceva ce nu voi avea, un lucru marunt crede-ma, dar nu o sa am parte de el, sunt mai mari sansele sa imi aduca cineva luna de pe cer:)) dar chiar nu ma plang! Asa este viata ! Unii oameni nu pot sa primeasca ce-si doresc chiar de este un fleac. Nici n-ar trebui sa ma mai gandesc la asta, dar intervine obisnuinta. Nu imi spuneti sa lupt pentru ca e vorba de o situatie in care eu nu trebuie sa fac absolut nimic, alte persoane ar trebui sa-si intre in rol de data aceasta! In afara de acest lucru nesemnificativ imi doresc sa iau bacul la romana ca sunt VARZA !
In aceasta vacanta imi doresc sa ma distrez, sa pierd noptile, sa plec la mare cu nebunele mele preferate, sa ma indragostesc, dar sa nu sufar cand voi pleca la Brasov la facultate (daca iau bacul) si sa imi cumpar telefon ! :))
Am implinit 19 ani, o varsta frumoasa ! Pacat insa ca nu stiu cum este sa ai aceasta varsta ! Eu ma simt mai mica cu vreun an…si-acum e bine ca la 18 ma simteam de 15-16 :)))
De cand am implinit 18 ani am inceput sa cunosc lucruri noi. S-au intamplat multe ! Cu bune si cu rele a fost cel mai frumos an al adolescentei . M-am schimbat destul de mult…un lucru rau: sunt mai emotiva, mai sensibila….lucruri bune: m-am mai maturizat, poate-am iubit candva asta numai stiu acum. Uneori cand mai citesc printre acele randuri care par ca ascund atata durere si iubire nu le recunosc si ma intreb daca chiar eu eram ! De unde am scris eu rahaturile alea ? Pentru cine ? Probabil pentru o imagine falsa care nu a existat decat in mintea mea…
Acum nu mai sunt atat de curioasa, sunt mai nepasatoare fata de ce zic unii din presupusii prieteni, sunt indiferenta daca te comporti ca un copchil prost, te las sa ai ultimul cuvant daca imi vii cu un argument de rahat sau pur si simplu bla bla bla:-@ , doar sa te stii multumit ca ai avut ultimul cuvant ! Nu imi mai pun increderea in prea multe persoane care duc vorba de colo colo, doar doua persoane in care chiar am incredere oarba ! Cineva mi-a zis azi sa nu am incredere decat in mine, ca prietenii nu exista si ca o sa-mi dau seama de asta peste vreun an, doi. Dar NU ! Refuz sa cred asa ceva, mi se pare imposibil ! De data nu am gresit, mi-am pus increderea in cine trebuia. Culmea, dupa 11 ani a trebuit sa realizez asta ! :))) Sunt SIGURA ca nu am asteptat atata ca sa fiu dezamagita !
Hai ca e tarziu de-acuma, v-am plictisit destul. Imi doresc toate cele bune….aaaa daaa si nu mi-au murit uratorii ba chiar am primit destule urari din inima si ziua de-abia a inceput, dar am simtit nevoia sa scriu, e o ocazie importanta. Doar odata in viata faci 19 ani ! :))
Reedit later 3 zile mai tarziu:Spre surprinderea mea mi s-au indeplinit dorintele, chiar si acel lucru aparent marunt...:]]] Reedit 3 ani mai tarziu: Cata naivitate in antepenultimul paragraf, si nu numai...
Au trecut putin peste 10 ani de cand nu l-am mai intalnit. Se pare ca este timpul potrivit pt mine sa-l revad. Urc scarile increzatoare, nu la fel de sfioasa ca in tinerete, si incerc vechile chei. Hm...sunt surprinsa, yala nu a fost nici acum schimbata. Pasesc spre camera si dau de el. Doamne, cate amintiri…. Parca timpul a uitat sa treaca pe-acolo. Au trecut ani si totul a ramas neschimbat. Doar pe fata mea se mai observa trecere timpului, maturizarea. Acum o femeie trece pragul acestei camere, nu ca ultima data…o copila indragostita, naiva si speriata… Sute de de momente placute se tot deruleaza mintea mea. Cine-ar fi crezut ca o sa ma reintorc aici ! Se pare ca el nu s-a schimbat. Inca miroase a alcool, iar fumul de tigara te scoate afara din apartament, e mult mai puternic . Privesc spre patul acela gol si uitat de lume. In patul acela in care au ajuns atatea femei…nu pot stii daca l-au iubit, dar stiu sigur un lucru: nici una nu l-a iubit ca mine, o iubire pura si sincera, transparenta .
Spre fericirea mea, mi-am lasat acolo doar sufletul, nu si trupul, eram mult mai desteapta decat paream…. Acum m-am intors sa il recapat. Ma asez in coltisorul care a fost mereu al meu . Nu o sa uit niciodata acel moment de panica…Intra si el in camera tinand tigara in mana stanga. Sunt socata cand dau ochii cu el. Cu un zambet amar realizez ca nu a mai ramas nimic din baiatul acela plin de viata si cuceritor, era o epava. De-abia vorbea, nu-l prea inteleg….ca intotdeauna de-altfel….
- Cine esti ? Cum ai intrat aici ? intreaba mirat
Nici nu ma recunoaste. Sunt prea femeie, dar mereu pastrez o particica din copilul de odinioara , iar zambetul acela placut, cu care am frant multe inimi si am daruit iubire neconditionata, nu mi l-am schimbat .
- Am folosit cheia ! M-ai uitat, iar eu stau si te privesc, dar nu te recunosc. Nu a mai ramas nimic din omul de care m-am indragostit… doar viciile ai avut grija sa le pastrezi !
Zambesc si scot din buzunar o fotografie cu noi doi.din vremurile bune, nici nu apuc sa ii arat poza..
- Ana, tu esti ? Chiar tu esti ? Ai acelasi zambet fermecator de copil…cum am putut sa nu te recunosc, ai acelasi zambet doar ca intr-un trup de femeie. Nu am mai auzit nimic de tine, ai disparut din peisaj definitiv, asa pe neasteptate dupa acea ultima intalnire . Stii eu…eu te-am mai cautat… imi pare rau pentru comportamentul meu…
- Taci, te rog ! ii spun cu o voce blanda. Nu am nevoie de scuze, eu te-am iertat de mult.
Atunci am decis sa ma indepartez , aveam nevoie de un nou inceput…
- Foarte bine, ce cauti aici atunci ? Stii mie mi-ar placea sa mai vorbim…sa tinem legatura.
Rad ironic…:)) "Sa vorbim zici ? La fel cum vorbeam in adolescenta ? Scuteste-ma ! Nu ma mai intereseaza ! Am crescut..."
- Mi-ai lipsit !
- Prea tarziu ti-ai dat seama de-asta. Eu am o viata si sunt implinita pe toate planurile. Probabil am vrut sa vin aici pentru ca simteam nevoie sa ma simt iar tanara, sa fac o comparatie intre ceea ce eram atunci si ceea ce sunt acum. Se pare ca eu sunt pe plus, iar tu..cu parere de rau esti pe minus la tot…mai bine lupta pentru ceea ce iti doresti si renunta la lucrurile care te distrug. Stii, poate ca ar fi timpul sa plec…sunt asteptata. Mi-ar fi placut sa spun ca mi-a facut placere sa te revad, dar as minti. O sa incerc sa uit c-am fost aici. Mai bine pastrez in minte imaginea adolescentului din tinerete . Sunt atat de dezamagita... inca o data. Sincer nu credeam ca ai sa poti sa ma faci sa simt iar asta.
- Ma pot schimba pentru tine pentru ca ai tinut la mine sincer, mereu am stiut asta, insa am nevoie de cineva ca tine in viata mea. M-am gandit mult la tine in acesti ani . Multe femei au trecut pe-aici, dar nu le simteam atat de aproape de sufletul meu. Imi cer iertare ca am ales ceea ce atunci credeam ca sunt placerile vietii.
- Schimba-te pentru tine, nu pentru a-i multumi pe cei din jur. Eu cel putin dupa asta m-am ghidat pentru a ajunge unde sunt acum . Il sarut pe frunte…"Ai gija de tine ! " Asa ii ziceam de fiecare data cand ne desparteam…Ies si cobor scarile fara sa ma mai uit in urma. Ravasita de ceea ce am gasit imi pare rau ca nu pot face nimic sa-l ajut, dar merg tot inainte…
De atunci n-am mai auzit unul de celalalt niciodata, habar n-am ce s-a intamplat cu el, dar sper ca ii este la fel de bine cum imi este si mie ! Stiu de la o veche prietena ca m-a cautat, dar nu i-a dat nici un fel de informatii despre mine. Asa e cel mai bine.
Mi-ar fi placut sa zic ca e creatia mea, dar NU este. Am gasit-o pe un site si mi s-a parut amuzanta, dar si adevarata oarecum...mai si exagereaza sau depinde de fieare fata :)))
Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar “in mai prost”, Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost. Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală.
In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar, Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar. Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane, Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.
In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’, Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo. Te rugai intens de vre-una ca s-o plimbi prin parc in noapte Acum vin şi câte zece, dacă au ai tăi Q7.
In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess. Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”. Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5″.
Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul. Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.
Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall N-avea firme preferate… se ducea la croitor. Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată. Acum ii dai SMS :”Am ajuns.Cobori odată?!?”
Ce frumos era-n trecut, când vorbeam de viitor La un suc la o terasă, nu direct in dormitor. Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată, Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.
-->Neliniste. Stres. Teama. Agonie. Toate sunt amestecate. Chiar nu pot sa ma controla. Timpul trece atat de repede, iar eu nu stiu ce si cum. Pun mana pe carte. Ma apuc sa invat. E prea mult si simt ca nu am habar de nimic . s-au adunat acum toate la sfarsit. Nu stiu de ce imi e mai frica: ca o sa-mi faca praf mama vacanta aceasta care ar trebuie sa fie super, sau ca nu o sa ma duc la facultate unde imi doresc. Eu intotdeauna am fost o eleva buna si am invatat, dar anul acesta nimic nu am invatat si culmea am si o medie foarte mare pe nimic (peste 9,50). Nah ma stiau profii de eleva buna…. Vreau vacanta aceea super care am planuit-o anul acesta cu fetele mele:X Atat imi doresc. Dar sunt sigura ca nimic nu o sa iasa bine.Intru si in depresie de-acuma….E prima data cand mi-e frica atat de tare de ceva. Plus ca in ultima vreme sunt cam emotiva, ma pierd repede si mi-e ca uit tot acolo la examen . Poate ma izbeste dracului o masina si mor pana sa dau Bacul, dar in orasul asta nu prea sunt sanse… Ma simt atat de neputincioasa…