Moartea se apropie

Moartea se apropie cu pasi lenti. O simt. Si ce din jur o stiu, dar se agata de sperante desarte, sau le este prea frica recunoasca si neaga. Nimeni NU scapa mortii ! E inevitabil sa n-o intalnesti odata si-odata. Nu-i mare drama ! Este unul din putinii barbati pe care i-am iubit vreodata. Si nu-I genul acela de iubire… e alceva. Sunt acuzata des, si intrebata de ce ma comport asa: rece si nepasatoare. Ce stiu ei !? imi pasa, dar nu o arat. Sunt condamnata si pt faptul ca sunt realista… ei ma numesc pesimista… sa fim seriosi… stiu foarte bine ce se intampla de fapt. Ei cred ca mai am 2 anisori si nu inteleg. Cat de trist !

Daca trebuie sa par cruda, fara sentimente in fata voastra o voi face cat pot. Pana atunci pot sa ma ascund, sa plec departe de voi. Nu vreau sa aflati ce-I cu adevarat in inima mea. Nu imi place sa plang in aceste situatii. Nici cand aveam 8 ani nu am facut asta, ma controlam atat de bine, da poi acum ca am crescut… Prostii credeau ca sunt mica si nu constientizez ce se intampla, dar stiam foarte bine despre ce este vorba mai bine ca oricine, dar pot sa ma abtin, sa par puternica chiar daca sufletul a fost atunci, si este si acum in doliu. Si-n ziua de azi imi mai zic unele persoane ca eram atat de serioasa, ca n-am varsat nici macar o lacrima. Rahat ! Nu in numarul de lacrimi se masoara durerea !

Nu vreau sa-l vad cum I se scurg clipele printre secundele amare… mai bine plec…n-o sa-I fiu alaturi, ar fi chinul prea mare pt amandoi. Stiu ca nici el nu si-ar dori asta. Acum e asemeni unui copil mic, neajutorat si speriat…are privirea aceea inocenta, si ii este teama. Il doare de fiecare data cand se intampla… imi era frica si mie, dar privirea atat de seaca, rece si calculata ma proteja de mila lor sau de incurajari stupide care nu ajuta cu nimic ! Cand iti este dat sa mori o faci ! Nimic nu te va salva !

Acum doar voi astepta…nu-I decat o chestiune de timp (ca-I mai mult, mai putin tot acolo se va ajunge) . Pana atunci isi vor bate joc si-l vor tarai in spitale ! Jalnic ! Eu daca ar fi sa am o boala pt care nu exista vindecare nu o sa ma chinui prin spitale cu sute de tratamente. Vor fi doar zile pierdute. Nu voi accepta sa fiu chinuita, nu voi trage sa traiesc cateva zile in plus…degeaba daca le petreci pe masa de operatie ! 

Banii NU reprezinta adevaratele valori !

Azi o sa dezbat un subiect comun, despre care n-am avut ocazia sa vorbesc.

In principal NU banii fac lumea sa se invarta, nu ei sunt importanti. Trebuie sa invatam a pretui ADEVARATELE VALORI si anume: iubirea, prietenia, intelegerea aproapelui, capacitatea de a  ajuta oamenii, bunatataea, curajul de a spune ce crezi,  de a invata din propiile greseli ,dorinta de a lupta pentru ati implini visele si puterea de a schimba ceva !

Ajuta si lucrurile materiale la implinirea viselor, dar intr-o proportie mica, cel putin pentru mine. Fara, macar o parte din ceea ce am zis mai sus esti un NIMIC, chiar daca  ai tu toti bani din lume … adevaru e ca cele mai importante valori umane nu le poti obtine cumparandu-le de la magazinul din coltul blocului. Sa vezi ce fericit vei trai avand un trai modest, dar cu impliniri sufletesti. Poti sa ma acuzi de ipocrizie, crezi ca asta imi va schimba parerea, crezi ca imi va pasa ? NU. Poate ca in ultima vreme nu prea am mai crezut in acele valori, dar crede-ma ca nici in bani NU cred, nu ei sunt solutia problemelor noastre, poate doar a celor materialele, dar asta e ceva atat de BANAL, pe langa adevaratele probleme ce ne macina sufletul, pe zi ce trece tot mai mult…Am o mie de defecte, dar una din calitatile mele e ca nu sunt materialista. :)))

Care e parerea voastra despre bani ?

Durere...

      ,, Odata ceva m-a durut atat de tare, incat tristetea nu-mi incape in trup, si simt ca fiecare vena e pe punctul de a exploda de durere. Nu ma pot intoarce, nu-I pot infrunta. Trec zilele, dar durerea inca este prezenta aici. Si dimineata cand ma trezesc am senzatia ca acest cosmar niciodata nu a fost real,  si ca totul e ca inainte, dar asta dureaza atat de putin… “

     ,, Eu simt…stii foarte bine ce simt, dar eu nu te pot ierta…nu-mi mai spune sa te iert…tu erai totul pentru mine…tu m-ai dezamagit…o imbratisai pe ea…nu vreau sa-mi mai explici nimic…aveam incredere mai mult decat orice pe lumea asta….singurul lucru de care aveam nevoie era adevarul…cineva care sa-mi fie loial…sa nu-mi spuna vorbe goale. Cand aveai de gand sa-mi spui ? Spune-mi ? Cand aveam sa fim departe, cand nu ar fi fost nimeni care sa ma sprijine ? Atunci aveai de gand sa-mi spui cand toti stiau ? Iubirea noastra era magica. Eu nu iubeam pe nimeni decat pe tine. Te iert, dar magia s-a rupt…numai are niciun rost…Juramantul a fost un vis, dar eu m-am trezit…”

   ,,Vreau ca totul sa se schimbe dar nu fac nimic sa evadez din cusca. Pe dinauntru tip, ma plag. Urlu, ma zbat, ma insult, dar adevarul e ca nimic nu se va schimba daca eu nu ma schimb. A sosit vremea sa-mi joc cartile, si mai ales pentru ea, inainte sa fie prea tarziu…”

     Ea: Nu nu sunt bine. Totul imi iese rau… el nici macar nu ma baga in seama. Zice ca sunt o prostuta rasfatata…

     El; Dezvaluie o fata care n-o cunoasteam si cred ca nimeni n-o cunoaste. Arata o copila buna…o copila indragostita…daca acel baiat e intelligent isi va da seama cum esti in realitate, ca valorezi mult. Te vad si pari atat de fragile incat imi vine un chef sa te protejez…”

   Lumea nu e asa cum pare. Acea casa de papusi cu o familie iubitoare, prietenii si iubiri perfecte exista doar in magazinele cu jucarii si-n filme. In viata reala, prietenii sunt doar un grup de necunoscuti ce se ocupa doar de propiul interes. Cand numai poti crede in nimeni ce-ti mai ramane .? Totul este o mare mincuna, iar nu vreau sa fac parte din asta. Acum eu o sa fac tot ce vreau, o sa fac tot ce mi-au interzis. Din aceasta zi toti ati murit(asta e modificata putin, de fapr vorbea de familie)

    ,,Numai pot. Niciun pic. M-am saturat de el, m-am saturat sa-mi faca viata imposibila. M-am saturat sa trebuiasca sa-l vad in fiecare zi. “

   ,,Ea: Viata mea este o porcarie. Nimic nu este cum credeam. Ma uit in oglinda si simt ura fata de ceea ce vad, fata de ceea ce sunt. Eu nu sunt nimeni. “

     El: Sa numai spui asta niciodata. Tu esti unica, chiar esti. Esti minunata. Mainile tale, gura tu, tot ceea ce reprezinti…

     Numai suport. Nu vreau sa-l mai vad, sunt satula de el. “

   ,,Scoate-ma de aici. Du-ma departe.”

   ,,Loveste-ma, spune-mi ce vrei, dar te rog nu plange…asta chiar nu pot suporta…”

P.S Sunt replici dintr-o telenovela mai veche care a facut senzatia in Romania si  mi-au atras atentia aceste vorbe . O recunosti ? :))

Asculta-ma si atat...

-->

   Oare cer prea mult ?Nu am nevoie decat sa fiu ascultata, dar simt ca nimeni nu ma intelege. Hey ce te costa macar sa te prefaci ? Lasa-mi lacrima sa curga, vocea sa-mi tremure de fiecare data cand aduc vorba de vremurile bune si de greselile din trecut ! Cel ce te privesc in ochi tacerea ta e sfanta. Nu vreau decat sa-mi aud vocea. Sa stiu ca doi ochi ma privesc si doua urechi ma asculta. Poate nu am nimic valoros de zis, dar asculta-ma atat iti cer. Nu ma crtica. Azi vorbesc doar eu. Maine ai acordul sa-mi zici tot ce vrei tu Te rog nu ma intreupe chiar daca nu-ti convine ce auzi . Poate intr-o zi cand vei trai pe propia piele ce am trait eu ma vei intelege PERFECT, dar NU iti doresc asta nici intr-o mie de ani ! Indiferent ca imi esti dusman sau prieten nu vreau sa suferi. Pricepi ? 

Oamenii - niste animale !

 Da. Plang. De ce ? Ca sunt o proasta, ca imi pasa prea mult de orice om din viata mea.  Pun prea mult pret pe oameni, iar 99,9% NU meritati ! Peste tot aud acelasi lucru si incep si eu sa cred. Cum dracu am putut avea incredere in tine atatia ani ? Am fost o oarba. Tu esti o profitoare. Ei au dreptate .

Mereu ai ascuns ceva in privirea ta…mereu ai vrut sa zici ceva, dar n-ai avut incredere sau esti doar o fiinta parsiva…. De ce nu am citit asta mai devreme …daca aveai ceva de spus trebuia sa  zici,: , Nu te mai vreau in preajma mea.” Era simplu de zis. Prefer adevarul decat sa ma iei cu pretexte tampite.

O sa vina ziua in care nu o sa-mi mai pese de toti acei oameni care mi-au distrus miturile…o sa vina ziua in care o sa renunt la acele vise construite in jurul meu de oameni ca voi. Niciodata n-am fost atenta la detalii, urasc sa fiu o perfectionista, dar poate nu se mai ajungea pana aici daca tineam ochii deschisi, daca nu lasam persoane ca voi sa-mi invadeze sufeltul. Sunt inconjurata de vipere si barbari. Au reusit sa ma otraveasca cu veninul lor. Iar ma revolt contra voastra. Pramatii ordinare. Jigodii ! Da. Asta sunt oamenii. Si femei si barbati. Nu-i vorba doar de tine, ci de TOTI.TOATE .

Nu reusesc sa inteleg cum am pus un pret asa mare pe niste oameni atat de mici ca voi, fara credinta-n prietenie si iubire, fara vise, o viata lipsita de sperante si optimism. Miseilor. Nu vreau sa mai plang pt niciuna din aceste iluzii. Mi-ati rapit tot in acest timp. Sunteti niste hoti de suflete. Distrugatorilor. Va reneg. Iesiti demonilor din inima.

 ,,Omul este cel mai evoluat animal; dovada? - distrugerile pe care poate să le facă."

Cuvinte scrise DEMULT...

Intr-o alta viata te voi uita…pana atunci vreau sa fiu cerul  sub care te vei trezi in fiecare dimineata, ploaia ce-ti mangaie chipul si-ti spala pacatele, soarele ce alunga ceata si-ti incalzeste inima, pamantul care-l calci, cantecul pe care-l asculti neincetat, cea in ochii careia  gasesti speranta zilei de maine,  umarul pe care-ti alini suferinta.Orice s-ar intampla, oriunde-ai fi mereu voi fi langa tine sa te prind. N-am sa te las niciodata sa-ajungi jos. Sunt mica, n-am forta-n maini, dar puterea dragostei mele este infinita…

Esti rugaciunea mea din fiecare seara. Nici nu-ti imaginezi ce simt pentru tine…gandurile nu vor sa ma separe de tine in nici un fel, ca tine doi nu exista. 

Pana destinul ne va aduce din nou impreuna o sa imbratisez perna si-mi imaginez ca esti langa mine… se pare ca sunt condamnata sa fiu legata de tine si-n aceasta noapte…poate maine va fi altfel…

Scrisa in urma cu ceva timp...N-au ramas decat cuvintele...restul e praf ramas pe strada uitarii...

Parea atat de real...

Azi tac. Azi nu vreau sa vorbesc despre ceea ce simt caci oricum unii stiu mai bine ca oricine care-I starea mea. Am avut un vis….un vis frumos, dar visele se sfarsesc INTOTDEAUNA cand rasare soarele. Nu neg. M-am bucurat  pana-n ultima clipa. Azi nu-mi mai pasa. Nici de tine, nici de ei.

L-am revazut dupa atata timp. N-as fi vrut sa plece. N-as fi vrut sa-I mai dau drumul nicodata. As fi vrut sa ramana captiv in visul meu sublim. Intr-un final te-ai imbracat in sufletu-mi chinuit de tine si-ai plecat fara sa te uiti in urma. Mi-ai zis doar ca o sa te mai vad. O minciuna frumoasa, care ma facut sa-ti dau drumul, desi n-am crezut-o….Acum mintea-mi zboara la visul ce l-am avut…parea atat de real….