Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.
Imi pare rau, dar se face tarziu, iar timpul in aceasta perioada nu asteapta…este atat de egoist. O ia la goana, iar eu simt ca nu mai am timp caci voi pleca…se scurg minutele la fel ca iluziile ce au sadit intr-un mic coltisor. Mereu am avut nevoie de tine, dar de data asta esti mai pretios ca oricand. Nu poti face un sacrificiu pentru mine ? Nu cred ! Si imi doresc atat de mult, dar se pare ca voi ramane doar cu dorinta ca intotdeauna, dar timpul NU ezita niciodata. Nu sta dupa mine…dupa tine…dupa noi…
Nu numai eu am o problema cu timpul ci si sufletul care este atat de sensibil si-si revine foarte greu. Oare de ce ? Habar n-am din ce material e facut sufletul de este atat de fragil. Daca il atingi putin mai mult se sparge in mii de bucatele. Dupa mult timp imi fac curaj si incep sa adun bucatile de pe jos. Cata bucurie cand il vad intreg si refacut. Are nevoie de o pauza, dar la naiba apare Cineva in viata mea si reuseste sa-l fisureze putin cu vorbe dulci, si cateva amagiri .
Nu vreau sa mai fie asa de aceea vreau o inima de fier caci e mai bine fara sentimente ! De aceea ofer inima naiva, sincera ,capabila sa iubeasca, schimb cu o inima de fier. Am si instructiuni de folosire, dar nu sunt bune. Mereu am esuat asa ca te sfatuiesc sa ai propiile instructiuni . Ti-o doresti ? Anunta-ma ! Vedem noi cum facem schimbul…:-< Poate oferta mea nu suna asa tentant, dar sper ca voi gasi vreun visator care-si doreste sa iubeasca, dar nu poate din diverse motive .
Oficial imi merge bine….oficial s-ar putea si mai bine. Aveam eu o postare in care eram foarte dezamagita ca am esuat intr-o chestie profesioanla, dar apoi s-a rezolvat si ma simt atat de fericita.Nu aveam speranta ca se va rezolva. Dumnezeu a fost alaturi de mine aceste zile mai mult ca oricand. In fiecare zi mi-a dat cate-o veste buna. Simt o schimbare in mine, o schimbare venita de la Dumnezeu. Cred mai mult ca oricand in Tine. Un lucru ar lipsi sa fie totul PERFECT, dar n-am timp si nici rabdarea necesara sa astept prea mult pana voi primi ce imi doresc. Mai bine o las balta. Si asa ce rost are sa astept ceva ce nu stiu oricum sigur daca voi primi….
Ma gandeam zilele astea ca sunt prea sincera si am prea multa incredere in oameni. Nu am zis eu asta au zis-o altii ! Si au dreptate. Vreau sa incerc sa schimb asta, dar imi este greu. Cand simt ceva trebuie s-o zic nu reusesc sa tin in mine oricat m-as chinui . Tot din cauza ca am prea multa incredere in cei din jur am esuat de multe ori. Cat sunt de naiva. Mi-e ca iar o sa esuez de asta incerc sa nu ma mai gandesc la o persoana in care chiar am incredere si nu reusesc sa inteleg de ce. Mi-e teama ca nu este asa cum pare….nu vreau sa fiu dezamagita iar…. Inca nu s-a intamplat nimic care sa-mi demonstreze contrariul, dar tot imi este putin frica. Te rog Doamne ajuta-ma sa fie bine totul…si-ti multumesc pentru tot ce mi-ai oferit ! :)
Tacere-n inima. Tacere-n jur.Insa e o tacere binecuvantata. Doar stropii de ploaie care cad usor se mai aud ! Nici macar inima nu mai ticaie la vederea lui. S-a terminat ! O dragoste s-a scurs printre vorbe goale, indiferenta si zile de dor ! Nu i-am simtit deloc prezenta. Altadata l-as fi simtit chiar daca exista distanta care ne despartea. Este definitiv. Stiu asta . Stiam de mult, dar azi... locul in care nu l-am mai simtit m-a convins suta la suta....casa Domnului....era acolo... N-am mai simtit nevoia sa fiu langa el, sa-l imbratisez si sa ma stranga in brate ! O sa-mi deschid inima din nou desi imi este putin teama. Voi iubi din nou, voi iubi mai intens ca ultima oara, voi iubi trup si suflet ! Doar promite-mi ca va fi bine... Poate ca in curand o noua iubire se va naste...sau poate nu....nu vreau sa-mi fac iluzii desarte. Este inca prea devreme sa vorbesc despre asta...
P.S De azi NU mai are nici o importanta ce-am scris cu referire la tine pe acest blog !
Ora 23. Stropii de ploaie danseaza in adierea lina a vantului prelingandu-se usor de fereastra. Cerul este pustiu, fara sclipiri pentru ca Dumnezeu s-a suparat pe oameni si arunca tunete si fulgere in paradisul nostru. Nu numai cerul plange de durere…ci si sufletul meu pustiu care este cuprins de dezamagire. Cauta portite de scapare, dar nu gaseste niciuna. Inca aud ploaia care cade. Totul pare absurd si nimic nu se schimba. Mi-e teama ca poate afara ploaia se va opri, dar asupra mea se vor abate furtuni necontenite. Nu am invatat sa ma lupt cu ele…sunt inca un copil….sunt mica…nu cer ajutor, vreau doar un umar pe care sa-mi gasesc alinarea…acel umar…..
P.S: Aceasta dezamagire nu are legatura cu iubirea, este mai degraba o chestie profesionala daca pot spune asa….
N-ai fost acolo ca INTOTDEAUNA de-altfel in ultimii 11 ani…
N-ai fost acolo sa ma sprijini, sa-mi spui ca orice s-ar intampla imi vei fi alaturi…
N-ai fost acolo sa vezi cum zambesc, si sar is sus de bucurie…. N-ai fost acolo cand am plans prima data pt prima iubire, sau primul prieten pierdut. N-ai fost acolo sa ma feliciti cand am luat o nota buna, cand am absolvit liceul, sau cand am luat bacul .
N-ai fost acolo sa-ti simt dulcea imbratisare, si cu vocea ta blanda sa-mi repeti: ,,Ti-am spus eu ca vei reusi !”
N-ai fost acolo asa cum nu vei fi nici in alte momente importante pt ca nu esti decat o amintire ce-o port zi de zi in gand, in trup si-n suflet ! Niciodata nu va fi asta de-ajuns, asa cum niciodata nimeni nu-ti va completa absenta . Super-mami NU exista, ea nu poate tine loc si de tata chiar daca unora le place sa traiasca cu iluzia aceasta !
Sunt fericita, dar nu ma pot bucura complet caci lipsesti TU, cea mai IMPORTANTA FIINTA pentru mine ! Nu sunt un soldatel de plumb fara inima, nu-mi cere sa ma bucur fara tine, si sa las viata sa-si continue cursul, este absolut IMPOSIBIL !
Oare unde esti ? Imi este greu fara tine. Zilele se scurg fara incetare… te caut noaptea in vise, in amintirile mele, in fotografiile acelea ingalbenite de trecerea anilor, si pe buzele celor care te-au cunoscut, ei n-au decat laude pentru tine. Ai fost omul care a lasat amprente in sufletul tuturor celor carora le-ai trecut pragul. Aveai planuri marete, dorinte si incepusei niste chestii, dar nu ai mai apucat sa le termini .
Unde esti ? Privirea ma indreapta catre fotografia aceea in care-ai zambit pentru ultima oara alaturi de familia ta, pe care n-ai fi parasit-o niciodata daca viata nu te-ar fi pus in fata acelei boli cumplite . Esti piesa lipsa din acest puzzle al fericirii mele…din pacate niciodata nu se va completa… esti doar o umbra ce rataceste pe taramul mortii . Eu nu voi fi niciodata completa !
Sunt prea multi ani la mijloc, iar pt mine nu au insemnat prea mult caci ai fost absent .
N-ai fost acolo azi, si nu vei fi nici maine . Si o sa am nevoie de tine, si sper sa fie bine .
Imi doresc ceva ce nu voi avea, un lucru marunt crede-ma, dar nu o sa am parte de el, sunt mai mari sansele sa imi aduca cineva luna de pe cer:)) dar chiar nu ma plang! Asa este viata ! Unii oameni nu pot sa primeasca ce-si doresc chiar de este un fleac. Nici n-ar trebui sa ma mai gandesc la asta, dar intervine obisnuinta. Nu imi spuneti sa lupt pentru ca e vorba de o situatie in care eu nu trebuie sa fac absolut nimic, alte persoane ar trebui sa-si intre in rol de data aceasta! In afara de acest lucru nesemnificativ imi doresc sa iau bacul la romana ca sunt VARZA !
In aceasta vacanta imi doresc sa ma distrez, sa pierd noptile, sa plec la mare cu nebunele mele preferate, sa ma indragostesc, dar sa nu sufar cand voi pleca la Brasov la facultate (daca iau bacul) si sa imi cumpar telefon ! :))
Am implinit 19 ani, o varsta frumoasa ! Pacat insa ca nu stiu cum este sa ai aceasta varsta ! Eu ma simt mai mica cu vreun an…si-acum e bine ca la 18 ma simteam de 15-16 :)))
De cand am implinit 18 ani am inceput sa cunosc lucruri noi. S-au intamplat multe ! Cu bune si cu rele a fost cel mai frumos an al adolescentei . M-am schimbat destul de mult…un lucru rau: sunt mai emotiva, mai sensibila….lucruri bune: m-am mai maturizat, poate-am iubit candva asta numai stiu acum. Uneori cand mai citesc printre acele randuri care par ca ascund atata durere si iubire nu le recunosc si ma intreb daca chiar eu eram ! De unde am scris eu rahaturile alea ? Pentru cine ? Probabil pentru o imagine falsa care nu a existat decat in mintea mea…
Acum nu mai sunt atat de curioasa, sunt mai nepasatoare fata de ce zic unii din presupusii prieteni, sunt indiferenta daca te comporti ca un copchil prost, te las sa ai ultimul cuvant daca imi vii cu un argument de rahat sau pur si simplu bla bla bla:-@ , doar sa te stii multumit ca ai avut ultimul cuvant ! Nu imi mai pun increderea in prea multe persoane care duc vorba de colo colo, doar doua persoane in care chiar am incredere oarba ! Cineva mi-a zis azi sa nu am incredere decat in mine, ca prietenii nu exista si ca o sa-mi dau seama de asta peste vreun an, doi. Dar NU ! Refuz sa cred asa ceva, mi se pare imposibil ! De data nu am gresit, mi-am pus increderea in cine trebuia. Culmea, dupa 11 ani a trebuit sa realizez asta ! :))) Sunt SIGURA ca nu am asteptat atata ca sa fiu dezamagita !
Hai ca e tarziu de-acuma, v-am plictisit destul. Imi doresc toate cele bune….aaaa daaa si nu mi-au murit uratorii ba chiar am primit destule urari din inima si ziua de-abia a inceput, dar am simtit nevoia sa scriu, e o ocazie importanta. Doar odata in viata faci 19 ani ! :))
Reedit later 3 zile mai tarziu:Spre surprinderea mea mi s-au indeplinit dorintele, chiar si acel lucru aparent marunt...:]]] Reedit 3 ani mai tarziu: Cata naivitate in antepenultimul paragraf, si nu numai...
Au trecut putin peste 10 ani de cand nu l-am mai intalnit. Se pare ca este timpul potrivit pt mine sa-l revad. Urc scarile increzatoare, nu la fel de sfioasa ca in tinerete, si incerc vechile chei. Hm...sunt surprinsa, yala nu a fost nici acum schimbata. Pasesc spre camera si dau de el. Doamne, cate amintiri…. Parca timpul a uitat sa treaca pe-acolo. Au trecut ani si totul a ramas neschimbat. Doar pe fata mea se mai observa trecere timpului, maturizarea. Acum o femeie trece pragul acestei camere, nu ca ultima data…o copila indragostita, naiva si speriata… Sute de de momente placute se tot deruleaza mintea mea. Cine-ar fi crezut ca o sa ma reintorc aici ! Se pare ca el nu s-a schimbat. Inca miroase a alcool, iar fumul de tigara te scoate afara din apartament, e mult mai puternic . Privesc spre patul acela gol si uitat de lume. In patul acela in care au ajuns atatea femei…nu pot stii daca l-au iubit, dar stiu sigur un lucru: nici una nu l-a iubit ca mine, o iubire pura si sincera, transparenta .
Spre fericirea mea, mi-am lasat acolo doar sufletul, nu si trupul, eram mult mai desteapta decat paream…. Acum m-am intors sa il recapat. Ma asez in coltisorul care a fost mereu al meu . Nu o sa uit niciodata acel moment de panica…Intra si el in camera tinand tigara in mana stanga. Sunt socata cand dau ochii cu el. Cu un zambet amar realizez ca nu a mai ramas nimic din baiatul acela plin de viata si cuceritor, era o epava. De-abia vorbea, nu-l prea inteleg….ca intotdeauna de-altfel….
- Cine esti ? Cum ai intrat aici ? intreaba mirat
Nici nu ma recunoaste. Sunt prea femeie, dar mereu pastrez o particica din copilul de odinioara , iar zambetul acela placut, cu care am frant multe inimi si am daruit iubire neconditionata, nu mi l-am schimbat .
- Am folosit cheia ! M-ai uitat, iar eu stau si te privesc, dar nu te recunosc. Nu a mai ramas nimic din omul de care m-am indragostit… doar viciile ai avut grija sa le pastrezi !
Zambesc si scot din buzunar o fotografie cu noi doi.din vremurile bune, nici nu apuc sa ii arat poza..
- Ana, tu esti ? Chiar tu esti ? Ai acelasi zambet fermecator de copil…cum am putut sa nu te recunosc, ai acelasi zambet doar ca intr-un trup de femeie. Nu am mai auzit nimic de tine, ai disparut din peisaj definitiv, asa pe neasteptate dupa acea ultima intalnire . Stii eu…eu te-am mai cautat… imi pare rau pentru comportamentul meu…
- Taci, te rog ! ii spun cu o voce blanda. Nu am nevoie de scuze, eu te-am iertat de mult.
Atunci am decis sa ma indepartez , aveam nevoie de un nou inceput…
- Foarte bine, ce cauti aici atunci ? Stii mie mi-ar placea sa mai vorbim…sa tinem legatura.
Rad ironic…:)) "Sa vorbim zici ? La fel cum vorbeam in adolescenta ? Scuteste-ma ! Nu ma mai intereseaza ! Am crescut..."
- Mi-ai lipsit !
- Prea tarziu ti-ai dat seama de-asta. Eu am o viata si sunt implinita pe toate planurile. Probabil am vrut sa vin aici pentru ca simteam nevoie sa ma simt iar tanara, sa fac o comparatie intre ceea ce eram atunci si ceea ce sunt acum. Se pare ca eu sunt pe plus, iar tu..cu parere de rau esti pe minus la tot…mai bine lupta pentru ceea ce iti doresti si renunta la lucrurile care te distrug. Stii, poate ca ar fi timpul sa plec…sunt asteptata. Mi-ar fi placut sa spun ca mi-a facut placere sa te revad, dar as minti. O sa incerc sa uit c-am fost aici. Mai bine pastrez in minte imaginea adolescentului din tinerete . Sunt atat de dezamagita... inca o data. Sincer nu credeam ca ai sa poti sa ma faci sa simt iar asta.
- Ma pot schimba pentru tine pentru ca ai tinut la mine sincer, mereu am stiut asta, insa am nevoie de cineva ca tine in viata mea. M-am gandit mult la tine in acesti ani . Multe femei au trecut pe-aici, dar nu le simteam atat de aproape de sufletul meu. Imi cer iertare ca am ales ceea ce atunci credeam ca sunt placerile vietii.
- Schimba-te pentru tine, nu pentru a-i multumi pe cei din jur. Eu cel putin dupa asta m-am ghidat pentru a ajunge unde sunt acum . Il sarut pe frunte…"Ai gija de tine ! " Asa ii ziceam de fiecare data cand ne desparteam…Ies si cobor scarile fara sa ma mai uit in urma. Ravasita de ceea ce am gasit imi pare rau ca nu pot face nimic sa-l ajut, dar merg tot inainte…
De atunci n-am mai auzit unul de celalalt niciodata, habar n-am ce s-a intamplat cu el, dar sper ca ii este la fel de bine cum imi este si mie ! Stiu de la o veche prietena ca m-a cautat, dar nu i-a dat nici un fel de informatii despre mine. Asa e cel mai bine.
