Mereu copil !

Si nu imi spune ca sunt femeie ca inca nu sunt. Consider ca sunt doar o adolescenta nebunatica cu chef de viata. O femeie este independenta, isi castiga banii pe propiile forte. O femeie adevarata nu depinde de absolut nimeni, iar eu inca sunt legata de parinti, ei ma intretin. Urasc sa mi se zica asta, caci e cea mai mare minciuna posibila.  Eu vreau sa fiu o copila, iar zambetul meu nu minte niciodata. Daca uneori ma ascund in spatele unui machiaj si o haina de adult, nu inseamna ca si sunt. Mie inca imi e teama sa infrunt viata cu adevarat si nu mi-e rusine sa recunosc cum fac atatea persoane ce se ascund si le este teama sa fie ei insusi pentru ca le pasa prea mult de ce crede lumea asta PROASTA. Sunt insa constienta ca oricat ma voi furisa pe langa adevarata viata, nu voi scapa din valtoarea ei, dar asta nu ma opreste sa alerg cat pot de departe. Prefer sa ma infrupt din micile placeri ale vietii prin ochii copilariei .  Refuz sa cresc. Lumea este  prea rea iar eu descoper pe zi ce trece ca sunt un om mult mai bun decat as fi crezut. Poate nu cred in iubire, in prietenie, in superstitii, in zeitati dar cred in realitate si in incredere, cred in sufletul meu. Asta e de ajuns , restu chiar nu conteaza.  Stiu ca asta nu va salva lumea, si nici nu incerc, dar macar ma va salva pe mine. Nu exista nimeni mai important decat mine, iar prin mine voi incerca sa-I ajut pe cei din jur CAT  POT.

Siguranta si incredere !!!

Azi ma simt extraordinar. Am avut o zi buna :) Am incredere in mine mai mult ca oricand. Am vazut ca daca incerci sa te concentrezi asupra lucrurilor care le ai de facut, renunti la emotii, si-ti aduni puterile totul este mai usor. Secretul este sa nu te lasi intimidat. Ma simt mandra de mine si mai sigura ca oricand. Stiu ca voi reusi tot ceea ce imi propun. Uneori cateva cuvinte de incurajare ce pot parea banale iti ofera o siguranta  de neinchipuit, si te stergi la FUND cu ce  spun/cred gurile rele ! De gurile rele si invdioase niciunul nu va scapa, trebuie sa ne obisnuim cu asta. Nu e nevoie sa fim afectati de orice CACAT il mananca unii. Stiu , ca e MOCA, dar aveti grija fratilor ca o sa dati pe dinafara.

Si cat de mult ne schimba unele lucruri… yuhuu de abia astept sa vad ce va mai urma.  Sunt atat de incantata de tot ce descoper in mine. E adevarata vorba aceea care spune ca o viata nu ne-ar ajunge sa ne cunoastem nici pe noi insine. Un singur lucru stiu acum , SIGURANTA este cheia pentru o viata plina de reusite pe toate planurile. Vor aparea obstacole, dar cu increderea ce o detin in ultima vreme voi reusi sa trec PESTE . Cred ca e prima data cand scriu atat de sigura pe mine. Nimeni si nimic nu  ma va schimba pe mine, sau modul de a gandi/a actiona. Cui ii place bine, cui nu e liber sa ma ignore, nu-i cu suparare.

Si mai jos  una din piesele mele preferate.

,, La muie, ah, ţi-o dau la muie…

Nu demult te gândeai să-mi faci statuie…

La muie, ah, ţi-o dau la muie…

C-ai ajuns să mă vorbeşti acum cu gura şuie…

Strofa a II-a (Uzzi):

Cu mâna pe pulă-ţi zic că am să-ţi dau un pic

La muie, meriţi un pic la muie că te-ai scârbit la muie…"

Si sa ma scutiti de prostii precum ca fetele nu asculta melodii de genu' . Ce-i de calitate ii place si lui Dumnezeu :))

Revedere chinuitoare !

                  Parca ieri ti-am revazut chipul, dar m-am ascuns in spatele ciresului, langa care ne-am sarutat prima oara. Si acum mai sunt gravate initialele noastre pe tulpina . Vor ramane acolo VESNIC asa cum ar fi trebuit sa fie si iubirea noastra. Nu eram pregatita, nu ma simteam destul de puternica sa-ti intalnesc privirea indiferenta… Simteam cum sangele pulseaza in fiecare vena, bataile inimi accelerau tot mai mult, ochii iti urmareau fiecare miscare…. O lacrima se prelinge in coltul lor. Totul se incetoseaza pentru mine si te pierd in departare. Ganduri amare imi cuprind sufletul. Inca nu reusesc sa ma linistesc. Respir adanc cateva secunde si-mi revin, insa cu aceleasi ganduri chinuitoare…

                        Ma ridic pe varfuri dupa cateva cirese si le mestec incet, calm… trebuie sa savurez fiecare bucatica. De ce ? E singurul mod prin care-imi pot alina dorul, caci ciresele din acest copac sunt o adevarata mangaiere pentru buzele mele... au acelasi gust ca ale tale Nu o sa admit niciodata ca mi-e dor in fata ta, chiar de ti-am zis eu RAMAS BUN, sau a celor din jur. Insa, adevarul este ca de fiecare data cand imi amintesc de tine mi se sterge automat surasul copilaresc si plin de emotie din privre…

                                                  End of story.

Fanteziile unei visatoare

Cea de ieri, si cea de azi...:)

 Zambesc subtil,  dar mai implinita decat ai crede, desi totul a fost o inchipuire, un vis...ma pierd si las in urma dor, alaturi de urme de nepasare. Unele vremuri oricat vor dori sa se intoarca, NU voi fi aici sa le imbratisez... nici nu le voi astepta nerabdatoare ca-n alte zile-ndepartate,  caci privesc inainte, iar eu nu uit persoanele la care am tinut , dar au plecat, fara sa-si ia adio !!! :)

Cu privirea pierduta ma caut, dar nu ma regasesc... e tarziu sa fiu cea de ieri… nici nu cred ca mi-e dor de vechea eu, care credea ca cele mai FRUMOASE si magice chesti inventate de Cel de Sus sunt prietenia si iubirea.... as fi nebuna sa zic "Poate intr-o zi... " Am incetat de mult sa mai cred in povesti ! M-am maturizat, iar eu cea de azi, NU cunosc speranta, doar REALITATEA care imi surade in fiecare zi tot mai mult desi sufletul mi-e gol...:)

Te simt

Inca iti mai zaresc printre vise ochii negri ce ma dezbraca din priviri….inca imi mai simt sufletul cum suspinda la vederea ta, vocea inca-mi mai tremura cand iti rostesc numele, iar in privire-mi citesti visuldulce si magic de iubire, un vis trait in doi…. Buzele…buzele mele niciodata nu sunt singure, sunt in cautarea perechei, potrivite, dar se pare ca tot  ale tale sunt cele mai gustoase… inca te mai simt, iar amintirea ta mistuitoare ma face sa-mi pun tot felul de intrebari. Oare tu ce faci ? Oare sufletului tau ii este bine dincolo ? Oare de-acolo tu ma vezi ? Oare-n momentul acesta iti dai seama ca iubirea mea e nemuritoare si nu cunoaste moartea ? Mai crezi in noi ? Eu inca mai cred. Mereu ma voi agata de omul perfect care ai fost... ne vom reintalni in ceruri iubitule, sunt sigura, caci ingerii nu pot trai separati....

P.S Nu are legatura cu nimeni aceasta postare ! :P

                                                  End of story.

Fanteziile unei visatoare

Moartea se apropie

Moartea se apropie cu pasi lenti. O simt. Si ce din jur o stiu, dar se agata de sperante desarte, sau le este prea frica recunoasca si neaga. Nimeni NU scapa mortii ! E inevitabil sa n-o intalnesti odata si-odata. Nu-i mare drama ! Este unul din putinii barbati pe care i-am iubit vreodata. Si nu-I genul acela de iubire… e alceva. Sunt acuzata des, si intrebata de ce ma comport asa: rece si nepasatoare. Ce stiu ei !? imi pasa, dar nu o arat. Sunt condamnata si pt faptul ca sunt realista… ei ma numesc pesimista… sa fim seriosi… stiu foarte bine ce se intampla de fapt. Ei cred ca mai am 2 anisori si nu inteleg. Cat de trist !

Daca trebuie sa par cruda, fara sentimente in fata voastra o voi face cat pot. Pana atunci pot sa ma ascund, sa plec departe de voi. Nu vreau sa aflati ce-I cu adevarat in inima mea. Nu imi place sa plang in aceste situatii. Nici cand aveam 8 ani nu am facut asta, ma controlam atat de bine, da poi acum ca am crescut… Prostii credeau ca sunt mica si nu constientizez ce se intampla, dar stiam foarte bine despre ce este vorba mai bine ca oricine, dar pot sa ma abtin, sa par puternica chiar daca sufletul a fost atunci, si este si acum in doliu. Si-n ziua de azi imi mai zic unele persoane ca eram atat de serioasa, ca n-am varsat nici macar o lacrima. Rahat ! Nu in numarul de lacrimi se masoara durerea !

Nu vreau sa-l vad cum I se scurg clipele printre secundele amare… mai bine plec…n-o sa-I fiu alaturi, ar fi chinul prea mare pt amandoi. Stiu ca nici el nu si-ar dori asta. Acum e asemeni unui copil mic, neajutorat si speriat…are privirea aceea inocenta, si ii este teama. Il doare de fiecare data cand se intampla… imi era frica si mie, dar privirea atat de seaca, rece si calculata ma proteja de mila lor sau de incurajari stupide care nu ajuta cu nimic ! Cand iti este dat sa mori o faci ! Nimic nu te va salva !

Acum doar voi astepta…nu-I decat o chestiune de timp (ca-I mai mult, mai putin tot acolo se va ajunge) . Pana atunci isi vor bate joc si-l vor tarai in spitale ! Jalnic ! Eu daca ar fi sa am o boala pt care nu exista vindecare nu o sa ma chinui prin spitale cu sute de tratamente. Vor fi doar zile pierdute. Nu voi accepta sa fiu chinuita, nu voi trage sa traiesc cateva zile in plus…degeaba daca le petreci pe masa de operatie ! 

Banii NU reprezinta adevaratele valori !

Azi o sa dezbat un subiect comun, despre care n-am avut ocazia sa vorbesc.

In principal NU banii fac lumea sa se invarta, nu ei sunt importanti. Trebuie sa invatam a pretui ADEVARATELE VALORI si anume: iubirea, prietenia, intelegerea aproapelui, capacitatea de a  ajuta oamenii, bunatataea, curajul de a spune ce crezi,  de a invata din propiile greseli ,dorinta de a lupta pentru ati implini visele si puterea de a schimba ceva !

Ajuta si lucrurile materiale la implinirea viselor, dar intr-o proportie mica, cel putin pentru mine. Fara, macar o parte din ceea ce am zis mai sus esti un NIMIC, chiar daca  ai tu toti bani din lume … adevaru e ca cele mai importante valori umane nu le poti obtine cumparandu-le de la magazinul din coltul blocului. Sa vezi ce fericit vei trai avand un trai modest, dar cu impliniri sufletesti. Poti sa ma acuzi de ipocrizie, crezi ca asta imi va schimba parerea, crezi ca imi va pasa ? NU. Poate ca in ultima vreme nu prea am mai crezut in acele valori, dar crede-ma ca nici in bani NU cred, nu ei sunt solutia problemelor noastre, poate doar a celor materialele, dar asta e ceva atat de BANAL, pe langa adevaratele probleme ce ne macina sufletul, pe zi ce trece tot mai mult…Am o mie de defecte, dar una din calitatile mele e ca nu sunt materialista. :)))

Care e parerea voastra despre bani ?