Alta poveste, acelasi sfarsit.

 Din fanteziile unei visatoare.

Ai stat departe  de doza ta de inspiratie in ultima vreme, de teama sa nu faci vreo greseala, n-ai vrea sa-ti descopere minciunile, sau cel mai rau, adevarul tau…  Acum ca iti este iar aproape iti rasuna in toate cotloanele inimii, chiar si prin cele mai darapanate, alea uitate de mine si de lume.  Ultimele pagini ramase albe in jurnal ard de nerabdare  sa-ti marturisesc ceea ce nu ti-ai imaginat niciodata, ceea ce nu o sa afli in veci.

Si-ai sa vrei sa scoti la iveala tot ceea ce simti, sa-I patrunzi  prin vene, sa-i cutreieri sufletul pt a-i mangaia cele mai adanci rani, si sa scormonesti in tot misterul in care s-a invaluit dintr- odata. O sa-ti doresti sa-l cutremuri dintr-un singur sarut, sa-l infiori printr-o atingere delicata, sa-l ametesti cu o  privire, sa se topeasca la vederea  unui zambet subtil in coltul gurii tale.

As vrea sa ma adore, macar jumatate din cat o fac eu. Si totusi nu o sa se intample nimic din toate astea, sunt doar inchipuirile unui suflet flamand si chinuit de viata.  S-a facut tarziu, si asta mult prea devreme, caci s-a ridicat imposibilul intre noi.  Si nu e vina nici unuia de data asta…Inca odata sunt nevoita sa-mi reprim toate sentimentele, sa-ti zambesc ca si cum n-as fi plans niciodata pentru tine.

Asta-I doar inca o poveste de iubire neimplinita, ca si urmatoarea de altfel. Povestile spuse de mine nu sunt menite sa dainuie. Nu pot sa mai ofer prea multe, si asta doar din cauza Umbrei care ma calauzeste zi de zi.  

Almost love...

"- Whats the saddest word in english?

- Almost.

- Why?

I was almost good for hIm. He was almost in love with me. We almost made it. "

Prezent: Pt toate cuvintele nespuse. Pt acele 4 nopti nedormite, pt saptamana in care mi-am baut lacrimile din perna uda. Pt sentimentele care n-au apucat sa infloreasca frumos in nici unul din noi, pt fluturii din stomac, pt explozia de emotiii de care nu ma mai credeam capabila.

Pagini din trecut: Te rog, raneste-ma, dar din iubire. Ucide-ma cu zambetul tau, respira-ma, iar apoi aduna-ma la un loc si fa un intreg din toate bucatelele inimii mele... La final, ingana-mi toata iubirea ce ti-o port... 

Tine-ma de mana mereu si nu ma lasa sa ma ratacesc de calea mea. Singurul loc in care ma rog sfintilor sa ma pierd in fiecare zi sunt bratele tale atat de primitoare, atat de calduroase...

Stii ca ma abat usor din drum, insa daca ar deveni ”al nostru’’ drumul acela ar deveni scopul meu in viata... Te rog sa nu vii si sa pleci cand iti aduci aminte, sa nu ma faci sa ma rastalmacesc cu toata fiinta mea cand revii. Esti colacul meu de salvare in lumea asta superficiala, esti cel care imi da forta sa devin mereu mai buna ca in ziua precendenta. Asta insemni tu pt mine, nimic mai mult !!! 

Libertatea iubirii in fata careia ma inchin e atat de ucigatoare ca mi-e frica de mine in astfel de momente. E vorba de totul sau nimic...totul pt tine si nimic pt mine, este boala cea mai crunta. Ma avant ca o tornada in mrejele ei fara sa mai privesc ce e in fata... Ma izbesc de tot ce se poate, dar eu nu simt atata timp cat stiu unde trebuie sa ajung: intr-a ta inima. Imi caut adapost prin raceala sufletului tau. E frig si doare, dar pentru mine nu exista nici un semn care sa indice stop. Am sa te ajung cu toate ca ma sting incercand, cu toate ca ma alungi eu te voi gasi neincetat in al meu suflet ravasit inca odata de-o ploaie de primavara... una trecatoare. Tu esti aia, dar indur...indur si te ador in continuare, pana la final. 

Si finalul acela a fost in urma cu un an, dragule...

Si n-am sa te mint cand iti marturisesc asta: ”- Aproape ca te-am iubit ! ”

Incendiu-n doi .

Din fanteiile unei visatoare

Era un soc electric de fiecare data cand trupurile lor isi dadeau intalnire, aparent intamplator... 150.000 de volti pe secunda....se intrebau oare cati ar fi daca ar si intretine altfel energia dintre ei?

Se adulmecau din priviri,  isi trimiteau unul altuia sageti de foc... El navaleste cu totul peste ea. Cu cata pofta se sarutau, gustau unul din altul si nu se mai saturau. Ardeau, nu doar ei, ci toata incaperea.

Nici piesele unui puzzle nu se completau atat de bine ca ei. Mainile lui erau intr-un joc erotic continuu pe-al ei trup care nu mai tacea ... Era atat de greu de stapanit, incat tinea de ea de parca cineva ar dori sa i-o fure.

Sunt coplesiti, dar se opresc inainte ca valul de caldura ce-i cuprinde sa-i poarte catre al noulea cer, si dincolo de el. Cu toate ca pun stop, ochii ei cerseau inca un sarut sau macar o noapte fierbinte alaturi de barbatul care ii innebunise simturile...  

Nu mai existau cuvinte intre ei, doar dorintele lor mai rasunau in patul acela gol, asa ca nu mai opune rezistenta si se lasa impreuna prada instinctelor celor mai salbatice. Era dificil sa se mai stinga cand se aprinsesera atat de tare.  Bluza aia nu se mai simtea confortabil pe ea, iar cureaua blugilor cauta sa se desfaca mai repede. Rezolvat si asta. Se juca in parul ei, si indulcea atmosfera cu soapte in ureche... cateva cuvinte murdare, dar pline de inteles si potrivite cu scenariul; dupa care se cauta cu mare ardoare, ca si cum ar fi cea mai mare comoara, incheietura sutienului.

Atingerile lor dadeau viata tuturor acestor dorinte inabusite. Se desfatau unul cu altul, in cel mai provocator si incendiar mod posibil . O muscatura puternica de umarul gol, dar plina de  placere naste un tipat suav.  O plimbare incitanta cu buzele pe tot trupul ei o face sa tresara in cel mai fantastic mod.  Isi desprinde parul si isi scutura capul cu o senzualitatea iesita din comun. Era irezistibila. El isi strange prada de coapse, iar ea ataca infingandu-si unghiile adanc in pielea lui carnoasa.  

Pe culmile extazului, un strigat surd ii face simturile sa explodeze instantaneu... Era fascinata de gura lui, de mirosul lui de mangaierile lui pe pielea ei. Se daruiesc unul altuia ca si cum ziua de maine n-ar mai exista. Dau viata tuturor fanteziilor existente-n mintea lor.
O rascolea in toata existenta ei amintirea acelei nopti care inca o mai mistuie in toate visele ei.

Tie, nesuferito .

File de poveste...

Cate iti datorez tie...

Mi-ai fost jurnal, mi-ai fost fantezie, m-ai lovit cu dor, mi-ai sters lacrimi, ai adus alinare in noptile cele mai reci. Cu tine am pastrat amintirile cele mai dulci, dar si cele mai amare. Ti-am scris visele cele mai ascunse, cele implinite si neimplinite. 

 Te-am vrajit in luna si-n stele cu iubirea lui, emotiile cele mai mari, saruturile in care am gasit inspiratie, noptile pierdute cu folos,  motivele din cauza carora inca mai sunt capabila sa zambesc. M-ai incurajat si ai scos parti necunoscute care-mi apartineau doar mie.

Ti-am prezentat copilul din mine si sufletul ascuns de cei din jur. M-ai cunoscut cu toate temerile mele, si ti-am vorbit de femeia care sunt in realitate, care mi-as fi dorit sa fiu, si cea care pretind ca sunt . Si cel mai dureros lucru: umbra care ma paste si de care nu mi-as fi dorit sa o aflu niciodata, blestemul meu. Ti-am insirat in aceste pagini,odata nescrise, parti importante din viata mea.

Te-am si mintit cand ti-am vandut iluzii, dar asta doar de dragul imaginatiei mele, cateodata prea bogata. Dar sa nu fii suparata caci si ea a fost complice in tot acest film. Fara ea nu ai fi existat niciodata. Plus ca e ideala cand vreau sa cosmetizez un sentiment sau o situatie pe care nu o mai pot pastra in mine, dar nici nu pot vorbi despre ea...  Oricat ar avea impresia unii ca ne cunosc , ei nu ne inteleg, e secretul nostru...  

Am  ţesut impreuna file de poveste si le-am  inşirat dupa placul nostru.

Multumesc acelor foi albe care ardeau de nerabdare sa fie umplute cu dorinte. Multumesc  inimii, cuvintelor ce nu m-au lasat balta, si imaginatiei care rasare de fiecare data in momentele cele mai neasteptate si ciudate. 

Cu toate ca uneori cuvintele tale ranesc si se rup din mine, 

mereu este o bucurie sa te revad caci imi aduci pace,consolare, imi oferi libertatea dupa care tanjesc si-n realitate.

Povestea continua... 

*** O sa *** ne iubim.

Din fanteziile unei visatoare...

O sa ne iubim de atatea ori cate stele sunt pe cer in noaptea asta, iubitule ! O sa ne iubim prin cuvinte si fapte pana cand orizontul va arde si intreaga lume se va sfarsi.  Pana la sfarsitul sfarsitului – si tot nu mi s-ar parea destul… caci ceea ce avem noi se intampla odata in viata. O sa inflorim in fiecare primavara ca ciresii, vara caldura sufleteasca dintre noi  ne va sufoca, dar  tu vei fi gura mea de aer intr-o zi torida. O sa ne leganam duios pe nisipul fiebinte, unul intr-altul.

Cand toamna-si va face aparitia si nu vom fi unul langa altul bataia vantului va fi mangaierea ta cea mai imbietoare. O sa dansam pe plaja dupa cum o sa ne dicteze notele muzicale din ploaia rece care ne va izbi trupurile, si o sa-mi strig iubirea-n gura mare- tot pamantul se va cutremura la auzul acestor vorbe. 

Iarna doar o sa ne ascundem goi sub asternuturi, iar caldura trupurilor noastre va estompa raceala din noi. Dimineata tu o sa-ti bei ceaiul fierbinte, mie stii ca nu prea imi place, dar o sa sorb cu cea mai mare placere  aroma gustului de pe buzele tale.

O sa ne jucam de-a viata si iubirea, si vom rade copios de strainii care eram inainte ca ale  noastre buze sa faca cunostiinta. Iti promit, dragule… o sa facem toate astea, dar nu azi, intr-o alta viata.  Atunci cand imaginatia mea va fi taramul in care o sa dainuim pt totdeauna. In realitatea pe care o traim astazi totul e construit in asa fel incat mai devreme sau mai tarziu sa se naruie.  Nu sunt pregatita inca sa pierd toate astea… 

 Blestemul care s-a abatut asupra mea ne-ar umbri fericirea chiar daca iubirea asta ar avea sanse sa se implineasca.

P.S Nu, nu iubesc insa iubirea din jurul meu ma inspira. Inca n-a venit Apocalipsa :))

Din memoriile unei adolescente...

 Canta piesa aia care era printre preferatele tale, desigur ca apoi a devenit si a mea, inca de cand mi-ai dat sa o ascult prima data- doar era vorba despre un episod asemanator, si deloc trecator, al vietii noastre. 

Era prima noapte cand l-am vazut plangand. Si-a deschis inima in fata mea si dintr-o data nu mai era monstrul pe care il credea toata lumea. Renuntase la masca in fata mea,da eu o fata atat de comuna... Nu mai era dur si arogant cum il caracterizau cei din jur. El era atat de fragil si avea nevoie de iubire mai mult decat aveam eu nevoie de iubirea lui. La inceput eram putin speriata, nu stiam cum sa reactionez, mi se parea ca ma trezisem in patul unui strain, insa apoi mi-am dat seama ca oamenii puternici isi ascund slabiciunile. Eu eram inca tanara si naiva nu stiam sa ma ascund, nu exista asa ceva. Dar mai tarziu, dupa ce l-am pierdut pierdut pe el am invatat si lectia asta. I-am sters lacrimile si l-am imbratisat. Nu i-am spus prea multe cuvinte, stiu ca nu avea nevoie de asa ceva pt ca... din pacate il intelegeam. In aceeasi situatie eram si eu, cred ca asta a fost unul din putinele lucruri care ne-a legat.

"- La multi ani, iubitule ! - anul urmator sa ne surprinda tot asa, imbratisati si iubindu-ne. ''

Nu s-a intamplat, anul urmator eram in bratele unui oarecare pe care il cunoscusem in barul in care te-am intalnit pe tine. Nici nu l-am lasat sa ramana pana dimineata.

Am rascolit in suflet dupa o amintire cu noi. Nu mai doare acum. De ce am facut-o ? Pt ca acolo imi gasesc locul de fiecare data cand  ESUEZ intr-un anumit gen de situatie. Inca e caldut, si se simte mai bine ca realitatea mea din prezent.