File de poveste...

Cate iti datorez tie...

Mi-ai fost jurnal, mi-ai fost fantezie, m-ai lovit cu dor, mi-ai sters lacrimi, ai adus alinare in noptile cele mai reci. Cu tine am pastrat amintirile cele mai dulci, dar si cele mai amare. Ti-am scris visele cele mai ascunse, cele implinite si neimplinite. 

 Te-am vrajit in luna si-n stele cu iubirea lui, emotiile cele mai mari, saruturile in care am gasit inspiratie, noptile pierdute cu folos,  motivele din cauza carora inca mai sunt capabila sa zambesc. M-ai incurajat si ai scos parti necunoscute care-mi apartineau doar mie.

Ti-am prezentat copilul din mine si sufletul ascuns de cei din jur. M-ai cunoscut cu toate temerile mele, si ti-am vorbit de femeia care sunt in realitate, care mi-as fi dorit sa fiu, si cea care pretind ca sunt . Si cel mai dureros lucru: umbra care ma paste si de care nu mi-as fi dorit sa o aflu niciodata, blestemul meu. Ti-am insirat in aceste pagini,odata nescrise, parti importante din viata mea.

Te-am si mintit cand ti-am vandut iluzii, dar asta doar de dragul imaginatiei mele, cateodata prea bogata. Dar sa nu fii suparata caci si ea a fost complice in tot acest film. Fara ea nu ai fi existat niciodata. Plus ca e ideala cand vreau sa cosmetizez un sentiment sau o situatie pe care nu o mai pot pastra in mine, dar nici nu pot vorbi despre ea...  Oricat ar avea impresia unii ca ne cunosc , ei nu ne inteleg, e secretul nostru...  

Am  ţesut impreuna file de poveste si le-am  inşirat dupa placul nostru.

Multumesc acelor foi albe care ardeau de nerabdare sa fie umplute cu dorinte. Multumesc  inimii, cuvintelor ce nu m-au lasat balta, si imaginatiei care rasare de fiecare data in momentele cele mai neasteptate si ciudate. 

Cu toate ca uneori cuvintele tale ranesc si se rup din mine, 

mereu este o bucurie sa te revad caci imi aduci pace,consolare, imi oferi libertatea dupa care tanjesc si-n realitate.

Povestea continua...