Nu mai ai nimic… nici suflet, nici viata, nici pe tine… nici speranta, toate au plecat, sau innabusit in negura noptii . Cine e de vina ? Nu e nimeni, doar ca s-a sfarsit. Mai exista viata dupa ? Mai exista doar mortii-vii, zombii, zambete care si-ar fi dorit sa fie rauri de lacrmi curgatoare. Inca o cruce pe care trebuie sa o cari dupa tine… nici cea mai blanda mana nu te-ar fi putut trage din mormantul in care ti-ai facut regat, nici macar el. Ineaca-te cu licoarea mortii, poate asa ai sa dai uitarii toata nenoricirea care s-a abatut asupra ta. Simte-i gustul si delecteaza-te cu ea. E tot ce mai poti simti... si lacrimile alea fara miros.
Imbata-te cu dulceata mortii si fii nemuritoare in lumea ce se ascunde in adancul pamantului, rogu-te iar. Orice pt durerea care ti-atarna pe suflet. Vreau sa stergi tot. N-ai fost in stare sa o tii cu iubirea si dorinta ta. Iluzii si dezamagiri. Nici macar iubirea nu te poate salva de aceasta inchisoare in care ai ajuns dintr-o intamplare. Probabil Cineva te-a condamnat pt pacatele tale. Unde esti ingere ? De ce n ai fost acolo sa ai grija de ei toti ? Nici sa-ti spun ca te urasc nu pot, nici atat nu simt. Termina-ma de tot, nu vreau sa ma mai tarasc prin viata, asa chinuita… Ai un inger pe pamant, dar el nu te poate salva de toate, tu ai fi putut. Dar ai ales sa nu o faci. Acum vino si poarta-ma pe aripile tale, nu imi pasa daca ma duci in sus, sau in jos, doar ia-ma ! Si intunericul ar fi prea mult pentru mine, m-as delecta cu el, nu mi-e de ajuns… sunt pregatita pentru ce e mai rau. Ti-e franta viata, nici speriata nu ai cum sa fii, sau ranita... toate astea se numesc obisnuinta. Au facut noaptea mai lunga pt al tau suflet, acum are 24 de oare, esti multumita ?
E furtuna peste tot in jurul tau, iar soarele apune in fiecare zi, niciodata nu rasare. Asta e blestemul tau. Ai incetat din nou sa traiesti... Probabil vremea de afara e oglinda sufletului tau..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu