Alta poveste, acelasi sfarsit.

 Din fanteziile unei visatoare.

Ai stat departe  de doza ta de inspiratie in ultima vreme, de teama sa nu faci vreo greseala, n-ai vrea sa-ti descopere minciunile, sau cel mai rau, adevarul tau…  Acum ca iti este iar aproape iti rasuna in toate cotloanele inimii, chiar si prin cele mai darapanate, alea uitate de mine si de lume.  Ultimele pagini ramase albe in jurnal ard de nerabdare  sa-ti marturisesc ceea ce nu ti-ai imaginat niciodata, ceea ce nu o sa afli in veci.

Si-ai sa vrei sa scoti la iveala tot ceea ce simti, sa-I patrunzi  prin vene, sa-i cutreieri sufletul pt a-i mangaia cele mai adanci rani, si sa scormonesti in tot misterul in care s-a invaluit dintr- odata. O sa-ti doresti sa-l cutremuri dintr-un singur sarut, sa-l infiori printr-o atingere delicata, sa-l ametesti cu o  privire, sa se topeasca la vederea  unui zambet subtil in coltul gurii tale.

As vrea sa ma adore, macar jumatate din cat o fac eu. Si totusi nu o sa se intample nimic din toate astea, sunt doar inchipuirile unui suflet flamand si chinuit de viata.  S-a facut tarziu, si asta mult prea devreme, caci s-a ridicat imposibilul intre noi.  Si nu e vina nici unuia de data asta…Inca odata sunt nevoita sa-mi reprim toate sentimentele, sa-ti zambesc ca si cum n-as fi plans niciodata pentru tine.

Asta-I doar inca o poveste de iubire neimplinita, ca si urmatoarea de altfel. Povestile spuse de mine nu sunt menite sa dainuie. Nu pot sa mai ofer prea multe, si asta doar din cauza Umbrei care ma calauzeste zi de zi.