Ma lepad de cuvinte .

Catre imaginatia mea .

Cuvintele sunt doar cuvinte, si este in regula sa nu le dai viata lor, poate doar pe hartie...  insa asta nu le face adevarate, asta nu e viata pe care mi-o doresc. Si…  m-am gandit sa-ti las un gand… nu-ti meriti locul aici, dar hai sa rupem tacerile astea cu adevarul, sa nu ne mai lovim printre cuvinte….  Sa exprimam altfel  ceea ce simtim atunci cand vorbele imprastie venin.

Hai sa fugim pe culmi de basm sa nu ne mai impiedicam de orgolii rasuflate, de cuvinte care ranesc… Suntem prea obisnuiti cu armurile noastre, iar cand suntem nevoiti sa renuntam pur si simplu nu suntem capabili. Cate-un gest plin de caldura ma mai da de gol cateodata, insa ma pricep sa te fac sa ma urasti dupa, de ce sa ma dezgolesc de hainele inimii mele.  Nu vreau sa raman singura si infrigurata. Oh, dragule, dar cine e perfect ? Eu stiu ca nu sunt, si nici n-am pretins. Ne infruptam unul din altul si dupa ne evitam.

Mai degraba ti-as arunca in fata un ‘’te urasc’’ aparent autentic, decat sa-ti citesc din cartea sufletului meu… Nu vreau sa te doare precum ma chinuie pe mine. Pe tine vreau sa te stiu in siguranta, mereu, oriunde ai fi, cu oricine ai fi .

Hai sa ne impacam sufletele, tu cu al meu si eu cu al tau… Hai sa nu mai ardem intre noi focul indiferentei si al negarii..Hai sa fim, fara ca restul lumii sa ne priveasca . Nu o sa-ti promit un final fericit, dar un inceput pe care sa nu-l uiti.. Si daca toate astea chiar n-au sa aiba un sfarsit, va deveni de vis.

Revedere II

Catre imaginatia mea... 

Fusese o zi obositoare, ma asez pe bancheta din spate, si in drum spre casa ma scufund intr-un somn adanc. Cineva imi tulbura linistea si se aseaza langa mine. Imi era atat de familiara caldura corpului lui, o resimteam prin toti porii. Imi alearga un nume prin suflet, dar era imposibil. Deschid ochii si esti chiar tu: baiatul pe care nu ma oprisem niciodata din iubit. Il surprind cum ma privea incantat. Trecuse mai bine de un an de cand ne revazusem. Doua chipuri, aceleasi doua suflete nepatate de muscatura timpului, acum fata in fata. Ultima data purtasem un adevarat razboi din cauza minciunilor mele, i-am zis ca sunt indragostita de G. Si a crezut.

Siraguri de lacrimi se bat sa se stranga pe fata mea, insa ma abtin si sar in gatul lui cu cel mai larg zambet. Te strang atat de tare incat ne doare pe amandoi. Sunt atat de fericita, nu ma mai satur de ochii tai, de zambetul tau, de tot ceea ce reprezinti. Te memorez cu fiecare detaliu si dau replay imaginii tale de fiecare data cand am nevoie de tine si nu esti.

Ma inteapa cu niste vorbe acide, iar apoi revine la blandetea de care m-am indragostit, acea blandete pe care prea putini au reusit sa o descoase. Iar eu, cu multa rabdare, si cu sinceritate am avut grija de inima lui: l-am ingrijit cu multa migala, l-am lasat sa respire si am cusut ce era rupt: nu ma  pricep la artele sufletelor, dar pt al tau am fost o croitoreasa desavarsita. Nici n-ai simtit cand s-a intamplat.

Mereu mi-au zis ca am nevoie de mai mult in viata mea, dar ei habar n-aveau, ei nu il cunoasteau asa cum il stiam eu !!! Ei se lasau amagiti de exteriorul lui de om dur si superficial.       -  Se pare ca ti-am lipsit !

Incerc sa neg cu agitatia specifica mie..

  -  Shh... sa nu ma mai minti niciodata !

Ma ajuta cu bagajele pana la mine acasa... of mi se pare asa ciudat. Nu  speram sa mai dau ochii cu el vreodata. Il ingropasem in cimitirul amintirilor mele, ala la care mereu ma intorceam sa aprind o lumanare, desi stiam ca e in zadar. 

 -   Raman in oras pt 2 saptamani, apoi ma intorc la viata mea in SUA.

    Si cand te gandesti ca odata eu eram viata lui... In doar doua ore m-a ravasit emotional, iar acum aud ca o sa plece... oricum ma asteptam. Ce ar trebui sa fac ? Sa ma bucur de aceste 2 saptamani, sa-mi deschid comoara asta infinita de sentimente care apar din neant de fiecare data cand vine vorba de el, sa-mi otravesc sufletul cu o iluzie de moment, sau sa las trecutul acolo unde trebuie sa ramana ?

Sfantul Cacat - motivational

Aceasta postare este un PAMFLET si trebuie tratat ca atare !

Intr-o zi obisnuita de 20 aprilie, sezand frumos pe tronul de portelan, meditam asupra vietii, la greutatile ei, si la povara care statea sa se iveasca din al meu fund batut de soarta. Incepuse dureros, nu stiam cand, ce si cum, insa era cel mai asteptat lucru din intreaga mea viata . Dupa lupte seculare, un pleosc se aude in apa: Aleluia ! Era cel mai mare cacuta vazut vreodata, era zeul Cacatus... era o experienta atat de eliberatoare, iar duhul sau sfant mi-a penetrat de indata caile respiratorii !!! M-am salvat de sub puterea constipatiei. Am iesit victorioasa.

Si atunci...  am avut o experienta revelatoare, mi s-a dezvalui esenta rahatului din dos: adevarata divinitate se afla in noi, in adancul intenstinului. Mi s-a dat sansa sa impart in lume povetele cacatului. Am fost aleasa drept  Preoteasa si cu ocazia asta apelez la toti cacaciosii si cacanarii sa ma urmeze, sa faca parte din acest nou curent, Neocacatism. O sa ti se deschida noi orizonturi, fara cacat viata nu ar mai fi la fel, ai vedea pe strada doar figuri inclestate, care se tin de burta, spitale pline, moarte, suflete indoliate, toalete aglomerate, infundate si multa durere !

Va doresc  tuturor sa aveti parte in fiecare zi de un super cacuta, sanatos si eliberator, voi toti meritati asta !!! Sa n-aveti parte de un cacat chinuit niciodata. Slavita fie imparatia Rahatului. Sa-i multumim in fiecare zi lui Mister Cacanet ca ii simtim chemarea !

O cacaceala adevarata o sa-ti insenineze ziua. Sa nu te intristezi daca vreodata o sa treci prin chinurile defecatiei, tu trebuie sa te gandesti ca va veni si momentul in care bucile tale o sa se deschida si o sa se desire prin toata buda !!!  Sau daca ai sa dai drumul pe teava doar unui firicel de cacacel, tu sa continui sa te zbati caci urmatorul va fi ceea ce iti doresti, o sa obtii adevarata implinire ! Noi astia cacaciosi o sa stapanim lumea.

Sfantul Cacat...sau sfanta Diaree sa va aiba in paza, si sa se pogoare asupra voastra, viitorii mei adepti ! Amin !

Iar ca o paranteza, un prieten mi-a zis ca asta e un blog mai mult pt dragoste, nu pt cacat, iar eu i-am zis ca cele doua se completeaza foarte bine, la urma urmei, dragostea e de cacat !

Sper ca ati ''gustat'' cu zambetul pe buze aceste teorii iluministe.

Basmul primaverii.

Imi port primavara in suflet, in orice perioada a anului. Timpul a trecut si am tot inflorit...  Maretia primaverii mele este nemurirea, niciodata nu trece. Chiar si dupa cea mai crancena furtuna continua sa renasca oferind si mai multe minuni; e lumina, e iubire. e bunatate. Am un soare care imi atarna mereu deasupra capului. Acum ca primavara si-a intrat in drepturi oficial, o sa-mi port si coronita din flori. Toate printesele regatului ma vor invidia. Si vor dori si ele una. Dar florile nu sunt si prietenele lor, ele sunt urate-n suflet; doar spinii s-ar putea imprieteni cu ele. O sa am o gramada de musafiri zburatori. Gradina sufletului meu va vui de bucurie. Batrana barza se va cocota pe acelasi cuib de pe stalp si imi va pazi fortareata, iar privighetoarea ma va fermeca zilnic cu magia cantului ei. Pe mai multe voci, trilurile randunelelor jucause, adevaratele prevestitoare ale primaverii, vor deveni ceasul meu desteptator.

Pana si Zeul Soare o sa devina mai prietenos, mai calduros, ca prea mofturos a fost. He, he...dar sa nu uitam si de cei mai mandrii cavaleri din regat, ghioceii. Vor aduce multa bucurie in suflet, si vor desena multe zambete pe chipurile acelor zane autentice. S-au chinuit ei putin sa infloreasca din iarna grea, dar asta-i face cei mai curajosi dintre curajosi.  Eu visez sa fiu mireasa Ghiocelului Suprem.

La altar o sa ma conduca batranul Vant, iar binecuvantarea o sa ne-o dea cel mai longegiv si intelept copac. Buchetul o sa fie din flori de cires. O sa dansam desculti pe iarba proaspata si -o sa ne traim iubirea pana cand primavara dintre noi va apune. 
Bine-ai venit in sufletul meu, primavara ! Prieteni dragi, va doresc cele mai insorite zile ! :)

Pasiuni periculoase .

          Catre imaginatia mea... :)

     

Happy anti ❥❥❥Valentine's day ! ❥

14 februarie  ? Pe scurt...o sarbatoare comerciala care a luat amploare, imprumutata de la americani, desigur. Nu inseamna absolut nimic pt mine, dar e asa imposibil sa o ignori  cand toata lumea se preface ca se iubeste mai mult decat de obicei. Toate cuplurile se avanta sa cumpere cutii de bomboane, pernute rosii si cani ridicole, poate si un maimutel pe care sa scrie neaparat '' I love you'''.  Cat de neinspirat sa fii ??? Hai totusi sa nu fim critici cu alegerile celorlalti, dar sa reflectam la faptul ca iubitul tau iti ofera clasicii trandafiri rosii doar la astfel de ocazii speciale? Pt ca este OBLIGAT de circumstante si de spiritul de turma; daca chiar te-ar iubi nu ar avea nevoie de o anume zi sa te surprinda <sa nu uitam ca mereu exista si exceptia de la regula, nu afirm ca e chiar la toti asa ) Tot facebookul o sa fie infestat de fete care isi fac selfie cu buchetelele de flori , doar nu o sa fie si fraierul in poza. Sincer nici nu si-ar dori. Sa ne amintim si de cele mai indraznete, care o sa se fotografieze ''ciufulite'' in asternuturi, poate langa el, sau dormitorul nuptial cu petale de flori si inimioare facute din candelutele alea pe care le aprind duminica la biserica <3.

Salile de cinema o sa fie si mai imbacsite ca de obicei, si cred ca ai ghinionul sa ajungi si la o comedie romantica din aia prosteasca fara inteles, exagerata. Stai ca anul asta e Fifity Shades Darker, mai stiti ce esec fost primul film ! Ai sa afli ! Te abtii sa nu adormi de dragul iubitei tale, eventual ii mai iei putin limba-n gura sa-ti distragi atentia. Draga fata, lasa-l sa te minta frumos, macar azi !  

 Nu sunt hater al acestei sarbatori, insa dispretuiesc modul in care aleg cuplurile sa se manifeste. Daca chiar aveti nevoie de o zi macar alegeti sa iubiti romaneste, de Dragobete !Cu prieten, fara prieten, azi e marti si ATAT !!!  Pe mine sa ma treziti cand se termina toata agitatia asta, spre norocul meu n-am nevoie de nici o zi sa arat ce simt. Fiecare zi alaturi de persoana iubita este speciala si nu trebuie sa ne sfiim sa aratam asta, mereu se gasesc metode sa-l/sa o surprinzi .
 Aceste lucruri le faci oricand vrei, si simti cu adevarat ! Azi este o zi in care multe persoane vor "mima" iubirea, ca doar asa este frumos. Respect pt cei care isi arata iubirea mereu, in felul lor, si n-au nevoie de de ocazii pentru asta.

Catre imaginatia mea ...

Pictam povestile cele mai colorate odata cu nasterea imaginatiei noastre. Cu ea ne delectam cand realitatea ne loveste prea dur. Plutim in deriva gandurilor noastre celor mai tacute. Ele stau acolo ascunse pana cand imaginatia si cuvantul decid sa se afirme. Noi cu ajutorul fanteziilor le framantam bine, bine impreuna, pana prind viata pe hartia stinsa de dor si aprinsa de-ale noastre bucurii si suspine. Hartia asta mototolita de-atatea ori in procesul creatiei, stearsa odata cu amintirile.. sau nu... Cateodata e aruncata intr-un coltisor si uitata la fel ca visele celor mai multi dintre adulti. Atat de mult sufera pana ajunge sa zambeasca impacata cu cele scrise, atunci cand sufletul si cuvantul se armonizeaza intr-o forma ideala... Te invaluie intr-o lume colorata si plina de viata, te imbata cu figurile de stil cele mai neauzite... 

Te indeamna sa o mangai si s-o imbii prin puterea sensului. Dar stii ca nu e doar asta, e mult mai mult, tu de fapt iti asterni o parte din suflet si o lasi sa dainuie. Atunci cand in parul tau va ninge trecerea anilor ai sa stai la taclale cu ale tale vise apuse si ce-ai sa te mai bucuri ! Ai sa razi de copila ce erai si ai sa-i multumesti ca o ai langa tine si acum, chiar daca e fictiva, chiar daca e prin intermediul unor litere aruncate pe-o foaie asuprita de timp, nici tu n-ai sa fii mai prejos, oricum. :)) Profita acum de tot ce iti dezvaluie imaginatia ta nebuna, care pare o minune, sau un dar cateodata. Dar cu ea ai sa-ti impartasesti si durerile... ce-o sa te mai muste de suflet atunci, dar ai sa inveti sa-ti ingrijesti singura toate ranile, draga mea. Vor fi nopti cand ai sa o mânjeşti cu pacatele tale nebanuite de restu', cand o sa te abati de la drum, iar demonii tai micuti o sa-ti urle in căpşor. Exact in zilele in care nu te astepti. Tu trebui sa-i lasi liberi pe hartie... sa nu te sfieşti niciodata caci doar asa cunosti vindecarea adevarata. Iti gasesti alinarea prin ceea ce-ai nascut din peniţa stiloului. Ai sa te retraiesti de fiecare data cand simti nevoia.

Toate astea o sa-ti alerge prin minte si-ai sa lasi orice sentiment sa alunece pe foaie, gandul sa curga alene in valea Seaca a Suspinelor, pe strada Intunericului, sub Lumina noptii, la caldura Soarelui, pe Marea Dorului, pe cerul Viselor Tale, la Coltul Fericirii, pe Calea Victoriei, pe muntele Deznădăjduinţei, in Tara Rasaritului, in Tinutul Fricii, pe culmile Iubirii si Neputintei .

Si dupa ce termini cu ceea ce ai scris din cerneala inimii tale, patosul ce te va acapara, sau furtuna care se va abate asupra ta, se va mai domoli. Si vei rasufla usurata.

Si iar iti scriu si te ridic pe un altar. Iti multumesc ca-mi esti alaturi. Ma refugiez in tine cand sunt nevoita sa gust din amarul vietii. Ma indulcesti. Pt mine esti indeajuns.

Povestea continua mai departe...