Sfantul Cacat - motivational

Aceasta postare este un PAMFLET si trebuie tratat ca atare !

Intr-o zi obisnuita de 20 aprilie, sezand frumos pe tronul de portelan, meditam asupra vietii, la greutatile ei, si la povara care statea sa se iveasca din al meu fund batut de soarta. Incepuse dureros, nu stiam cand, ce si cum, insa era cel mai asteptat lucru din intreaga mea viata . Dupa lupte seculare, un pleosc se aude in apa: Aleluia ! Era cel mai mare cacuta vazut vreodata, era zeul Cacatus... era o experienta atat de eliberatoare, iar duhul sau sfant mi-a penetrat de indata caile respiratorii !!! M-am salvat de sub puterea constipatiei. Am iesit victorioasa.

Si atunci...  am avut o experienta revelatoare, mi s-a dezvalui esenta rahatului din dos: adevarata divinitate se afla in noi, in adancul intenstinului. Mi s-a dat sansa sa impart in lume povetele cacatului. Am fost aleasa drept  Preoteasa si cu ocazia asta apelez la toti cacaciosii si cacanarii sa ma urmeze, sa faca parte din acest nou curent, Neocacatism. O sa ti se deschida noi orizonturi, fara cacat viata nu ar mai fi la fel, ai vedea pe strada doar figuri inclestate, care se tin de burta, spitale pline, moarte, suflete indoliate, toalete aglomerate, infundate si multa durere !

Va doresc  tuturor sa aveti parte in fiecare zi de un super cacuta, sanatos si eliberator, voi toti meritati asta !!! Sa n-aveti parte de un cacat chinuit niciodata. Slavita fie imparatia Rahatului. Sa-i multumim in fiecare zi lui Mister Cacanet ca ii simtim chemarea !

O cacaceala adevarata o sa-ti insenineze ziua. Sa nu te intristezi daca vreodata o sa treci prin chinurile defecatiei, tu trebuie sa te gandesti ca va veni si momentul in care bucile tale o sa se deschida si o sa se desire prin toata buda !!!  Sau daca ai sa dai drumul pe teava doar unui firicel de cacacel, tu sa continui sa te zbati caci urmatorul va fi ceea ce iti doresti, o sa obtii adevarata implinire ! Noi astia cacaciosi o sa stapanim lumea.

Sfantul Cacat...sau sfanta Diaree sa va aiba in paza, si sa se pogoare asupra voastra, viitorii mei adepti ! Amin !

Iar ca o paranteza, un prieten mi-a zis ca asta e un blog mai mult pt dragoste, nu pt cacat, iar eu i-am zis ca cele doua se completeaza foarte bine, la urma urmei, dragostea e de cacat !

Sper ca ati ''gustat'' cu zambetul pe buze aceste teorii iluministe.

Basmul primaverii.

Imi port primavara in suflet, in orice perioada a anului. Timpul a trecut si am tot inflorit...  Maretia primaverii mele este nemurirea, niciodata nu trece. Chiar si dupa cea mai crancena furtuna continua sa renasca oferind si mai multe minuni; e lumina, e iubire. e bunatate. Am un soare care imi atarna mereu deasupra capului. Acum ca primavara si-a intrat in drepturi oficial, o sa-mi port si coronita din flori. Toate printesele regatului ma vor invidia. Si vor dori si ele una. Dar florile nu sunt si prietenele lor, ele sunt urate-n suflet; doar spinii s-ar putea imprieteni cu ele. O sa am o gramada de musafiri zburatori. Gradina sufletului meu va vui de bucurie. Batrana barza se va cocota pe acelasi cuib de pe stalp si imi va pazi fortareata, iar privighetoarea ma va fermeca zilnic cu magia cantului ei. Pe mai multe voci, trilurile randunelelor jucause, adevaratele prevestitoare ale primaverii, vor deveni ceasul meu desteptator.

Pana si Zeul Soare o sa devina mai prietenos, mai calduros, ca prea mofturos a fost. He, he...dar sa nu uitam si de cei mai mandrii cavaleri din regat, ghioceii. Vor aduce multa bucurie in suflet, si vor desena multe zambete pe chipurile acelor zane autentice. S-au chinuit ei putin sa infloreasca din iarna grea, dar asta-i face cei mai curajosi dintre curajosi.  Eu visez sa fiu mireasa Ghiocelului Suprem.

La altar o sa ma conduca batranul Vant, iar binecuvantarea o sa ne-o dea cel mai longegiv si intelept copac. Buchetul o sa fie din flori de cires. O sa dansam desculti pe iarba proaspata si -o sa ne traim iubirea pana cand primavara dintre noi va apune. 
Bine-ai venit in sufletul meu, primavara ! Prieteni dragi, va doresc cele mai insorite zile ! :)

Pasiuni periculoase .

          Catre imaginatia mea... :)

     

Happy anti ❥❥❥Valentine's day ! ❥

14 februarie  ? Pe scurt...o sarbatoare comerciala care a luat amploare, imprumutata de la americani, desigur. Nu inseamna absolut nimic pt mine, dar e asa imposibil sa o ignori  cand toata lumea se preface ca se iubeste mai mult decat de obicei. Toate cuplurile se avanta sa cumpere cutii de bomboane, pernute rosii si cani ridicole, poate si un maimutel pe care sa scrie neaparat '' I love you'''.  Cat de neinspirat sa fii ??? Hai totusi sa nu fim critici cu alegerile celorlalti, dar sa reflectam la faptul ca iubitul tau iti ofera clasicii trandafiri rosii doar la astfel de ocazii speciale? Pt ca este OBLIGAT de circumstante si de spiritul de turma; daca chiar te-ar iubi nu ar avea nevoie de o anume zi sa te surprinda <sa nu uitam ca mereu exista si exceptia de la regula, nu afirm ca e chiar la toti asa ) Tot facebookul o sa fie infestat de fete care isi fac selfie cu buchetelele de flori , doar nu o sa fie si fraierul in poza. Sincer nici nu si-ar dori. Sa ne amintim si de cele mai indraznete, care o sa se fotografieze ''ciufulite'' in asternuturi, poate langa el, sau dormitorul nuptial cu petale de flori si inimioare facute din candelutele alea pe care le aprind duminica la biserica <3.

Salile de cinema o sa fie si mai imbacsite ca de obicei, si cred ca ai ghinionul sa ajungi si la o comedie romantica din aia prosteasca fara inteles, exagerata. Stai ca anul asta e Fifity Shades Darker, mai stiti ce esec fost primul film ! Ai sa afli ! Te abtii sa nu adormi de dragul iubitei tale, eventual ii mai iei putin limba-n gura sa-ti distragi atentia. Draga fata, lasa-l sa te minta frumos, macar azi !  

 Nu sunt hater al acestei sarbatori, insa dispretuiesc modul in care aleg cuplurile sa se manifeste. Daca chiar aveti nevoie de o zi macar alegeti sa iubiti romaneste, de Dragobete !Cu prieten, fara prieten, azi e marti si ATAT !!!  Pe mine sa ma treziti cand se termina toata agitatia asta, spre norocul meu n-am nevoie de nici o zi sa arat ce simt. Fiecare zi alaturi de persoana iubita este speciala si nu trebuie sa ne sfiim sa aratam asta, mereu se gasesc metode sa-l/sa o surprinzi .
 Aceste lucruri le faci oricand vrei, si simti cu adevarat ! Azi este o zi in care multe persoane vor "mima" iubirea, ca doar asa este frumos. Respect pt cei care isi arata iubirea mereu, in felul lor, si n-au nevoie de de ocazii pentru asta.

Catre imaginatia mea ...

Pictam povestile cele mai colorate odata cu nasterea imaginatiei noastre. Cu ea ne delectam cand realitatea ne loveste prea dur. Plutim in deriva gandurilor noastre celor mai tacute. Ele stau acolo ascunse pana cand imaginatia si cuvantul decid sa se afirme. Noi cu ajutorul fanteziilor le framantam bine, bine impreuna, pana prind viata pe hartia stinsa de dor si aprinsa de-ale noastre bucurii si suspine. Hartia asta mototolita de-atatea ori in procesul creatiei, stearsa odata cu amintirile.. sau nu... Cateodata e aruncata intr-un coltisor si uitata la fel ca visele celor mai multi dintre adulti. Atat de mult sufera pana ajunge sa zambeasca impacata cu cele scrise, atunci cand sufletul si cuvantul se armonizeaza intr-o forma ideala... Te invaluie intr-o lume colorata si plina de viata, te imbata cu figurile de stil cele mai neauzite... 

Te indeamna sa o mangai si s-o imbii prin puterea sensului. Dar stii ca nu e doar asta, e mult mai mult, tu de fapt iti asterni o parte din suflet si o lasi sa dainuie. Atunci cand in parul tau va ninge trecerea anilor ai sa stai la taclale cu ale tale vise apuse si ce-ai sa te mai bucuri ! Ai sa razi de copila ce erai si ai sa-i multumesti ca o ai langa tine si acum, chiar daca e fictiva, chiar daca e prin intermediul unor litere aruncate pe-o foaie asuprita de timp, nici tu n-ai sa fii mai prejos, oricum. :)) Profita acum de tot ce iti dezvaluie imaginatia ta nebuna, care pare o minune, sau un dar cateodata. Dar cu ea ai sa-ti impartasesti si durerile... ce-o sa te mai muste de suflet atunci, dar ai sa inveti sa-ti ingrijesti singura toate ranile, draga mea. Vor fi nopti cand ai sa o mânjeşti cu pacatele tale nebanuite de restu', cand o sa te abati de la drum, iar demonii tai micuti o sa-ti urle in căpşor. Exact in zilele in care nu te astepti. Tu trebui sa-i lasi liberi pe hartie... sa nu te sfieşti niciodata caci doar asa cunosti vindecarea adevarata. Iti gasesti alinarea prin ceea ce-ai nascut din peniţa stiloului. Ai sa te retraiesti de fiecare data cand simti nevoia.

Toate astea o sa-ti alerge prin minte si-ai sa lasi orice sentiment sa alunece pe foaie, gandul sa curga alene in valea Seaca a Suspinelor, pe strada Intunericului, sub Lumina noptii, la caldura Soarelui, pe Marea Dorului, pe cerul Viselor Tale, la Coltul Fericirii, pe Calea Victoriei, pe muntele Deznădăjduinţei, in Tara Rasaritului, in Tinutul Fricii, pe culmile Iubirii si Neputintei .

Si dupa ce termini cu ceea ce ai scris din cerneala inimii tale, patosul ce te va acapara, sau furtuna care se va abate asupra ta, se va mai domoli. Si vei rasufla usurata.

Si iar iti scriu si te ridic pe un altar. Iti multumesc ca-mi esti alaturi. Ma refugiez in tine cand sunt nevoita sa gust din amarul vietii. Ma indulcesti. Pt mine esti indeajuns.

Povestea continua mai departe... 

Suflet rece

E cumplit de rece, unde sunt ? M-am trezit peste noapte captiva in aceasta bula ciudata. Privesc buimaca in jur si peretii parca se strang in jurul meu. Nu-mi mai simt incheieturile mainii si trupul mi-e amortit de raceala inimii mele. Sunt inchisa in odaia sufletului meu. Sunt pereti uriasi de sticla si destul de aburiti. In spatele lor se gaseste rasuflarea oamenilor pe care se presupune ca-i iubesc, dar eu nu prea ii mai aud. O mana de barbat incearca sa ma traga in afara. Mi-e prea necunoscut asa ca-l reneg imediat.: '' Pleaca, ma descurc cu propia nebunie. Nu-i nevoie de doi.'' Prea pazea prin colturile inimii mele, probabil astepta sa intre ca sa darame totul prin imprejur. Imi ascult doar tacerea care-mi canta in surdina. Un oftat de-al meu adanc mai cutreiera fortareata din cand in cand. Chipul mi-e fad, lipsit de expresivitate, nici urma de culoare. Este blanc totul in suflet, nu are ce sa-mi schiteze nici macar un zambet. Nu simt nimic, doar detasare totala de orice turbulenta sau emotie din exterior. E sec, si totusi...ma simt in siguranta. Inima e bolnava, sufera de impotenta si nu asteapta sa devina functionala, n-are nevoie de medicamente sau un colac de salvare. 

Exista zile cand o rana mai veche sangereaza pana la refuz, dar nici asta nu mai doare atat de tare...am atins cota maxima de indiferenta. Doar diavolii mai apar neinvitati si danseaza cu mine cand ma imping catre o noua nebunie. Te hipnotizeaza. Ma prind in dansul lor poetic intr-un peisaj de vis si dupa, ma indeammna sa manjesc totul cu pacatul meu.  Totul e asa cum mi-au prezis.  Te trec anii si tu tot aici esti...

'' Copila mea , tu cu sufletul tau cald si primitor, sa tii minte ca nu-mi lipsesti !  

Iarta-ma ca mi-e dor

Cand noaptea vine te chem langa mine. Imaginea ta o desenez in minte, bratele tale ma cuprind, dar e doar un joc amar, al dorului joc.

Adevarul e ca stele imi sunt mai aproape si stralucesc si mai placut ca noi doi. Noi n-am apucat sa stralucim niciodata-n realitate. Poate doar pe hartia purtata de-ale mele ganduri in noptile infrigurate… Dar sa-mi scuzi dezordinea, e putin cam stearsa de suspinele si lacrimile lasate in urma.

Iar pt mizeria lasata in suflet, stai linistit, e doar vina mea, am coborat eu prea repede zidurile si ti-am deschis larg portile…

Iarta-ma ca ti-am aratat bucati ale inimii mele de care habar n-aveai... iarta-ma ca te-am iubit si ca ti-am zambit…iarta-ma ca ma comportam ca cel mai fericit copil  cand te vedeam. Iarta-ma ca de fiecare data cand plecai mi-era teama sa-ti mai dau drumul... Iarta-ma ca te-am mai purtat din cand in cand si pe marile involburate ale sufletului meu...  Iarta-ma ca mi-ai  devenit slabiciune…

Iarta-ma ca inca  mai supravietuiesti in mine… iarta-ma ca n-am putut sa-ti ofer mai mult, Iarta-ma ca nu mi-ai  dat ocazia asta… Iarta-ma ca ti-am crezut minciunile, ca am avut atata incredere in tine si ca am crezut ca o sa rezistam pana in ziua de azi.   

Nu mai am cui te cere… Dar te vreau inapoi atat de mult…  mi-ai oferit ceva ce nu stiam ca-mi lipseste…       

Sa ma ierti ca inca si azi mi-e dor, ca nu pot stinge flama asta care ma inunda cu totul in interior. Pe tine am sa te revad in ziua-n care o sa reusesc sa te mint in fata ca el e cel ce mi-a calcat pragul inimii, ca acum altcineva se bucura de savoarea buzelor mele... ca nu mai esti tu cel ce gusta din trupul meu. Pana atunci nu ma mai intreba ce fac, nu-mi mai purta de grija, nu vreau sa te aud, sa te vad, sa te respir.  Te car in fiecare zi ca pe o povara intr-al meu suflet. Imi ajunge. Nu pot sa te urasc, din pacate , desi poate o meriti din plin.