Femeie proasta .

Inca o postare VECHE, ratacita prin calculator .
 Tu femeie proasta ,care esti pretuita de un barbat minunat, si nu numai.... Acel el perfect  dupa care ai tanjit o viata intreaga, langa care poti gasi tot ce n-ai avut niciodata cu adevarat.... el care te iubeste pt fiecare din calitatile si defectele tale, cel care ar face orice ca sa-ti aduca zambetul pe buze, cel langa care poti gasi siguranta, rabdare si intelegere, poate chiar si o emotie, doar stii ce mult costa pt tine toate astea...

Nici nu stii ce-ai facut, dar te trezesti in fiecare dimineata in gandurile lui. Esti primul si ultimul lui gand. El iti poate oferi iubirea din basmele pe care obisnuiai sa le citesti cand erai mica.

Dar tu nu te multumesti cu raiul, tu preferi iadul langa un barbat care nu te va iubi nicodata asa cum iti doresti, asa cum meriti. Cat timp ai sa te mai subestimezi ? Alegi sa ramai in mijlocul furtunii, cand te poti bucura de primavara...

Ce placere pe tine sa fii amanta unuia dintre cei ce pazesc portile infernului...In realitate esti doar inca o femeie fara stapan, iesita de sub control, care si-a vandut sufletul diavolului...

Ramas bun, confidenta mea...

Imi pare rau ca nu ti-am mai scris, insa mi-a trecut vremea... Cuvintele-mi sunt sloi de gheata, nu-mi  mai pot citi sufletul. Tacerea e prea mare, nu ma mai asculta.... inainte eram doar noi doua, si eram atat de fericite impreuna, tu ma tineai pe linia de plutire, tu erai mandria mea, insa acum nu mai existam ca la inceput.

Tu imi daruiai mai mult decat orice om. Tu nu ma criticai, tu doar ma ascultai, mai suspinai din cand in cand, printre puncte de suspensie ca sa-mi lasi timp sa respir; si ma mai opreai uneori cu o intrebare, dar asta doar ca sa ma ajuti pe mine sa gasesc raspunsuri. Singurul raspuns pe care il primeam era al constiintei mele bolnave de atata pacat. Tu ai fost acolo mereu pentru mine, libera sa ma destainui, sa ma dezbrac de cele mai intunecate secrete ale mele.

Eu te mangaiam printre randuri, si tu-mi alinai dureri… Erai perfecta.

Acum, draga mea, te-am inlocuit, nu-mi mai esti confidenta, si stii prea bine la ce ma refer....  Dar sa nu fii geloasa, caci ea nu e perfecta, ma indreapta catre abis,dar e prea tarziu sa mai renunt.

Odata ce-ai  ales-o nu mai poti scapa niciodata de ea. Este ca o boala, imi aduce in suflet  o placere bolnavicioasa. Imi aduce doar lacrimi, iar in jurul celorlaltizambete frumos ambalate.

Eu n-o sa mai zbor pe aripile tale,  tu n-ai sa mai plutesti printre ale mele ganduri.

Cuvintele mele de dor, de fericire nu o sa mai zboare printre paginile tale, tu n-ai sa-mi mai cunosti tainele, fanteziile si povestile mele de dragoste nascocite de un suflet visator.

Imaginatia mea s-a sinucis odata cu aparitia ei. Imi iau adio, te-am iubit.Sper sa ma ierti ca m-am lepadat de tine. Eu n-am sa ma iert.

Teama de un final.

Vreau o relatie care sa dureze pt totdeauna, de asta prefer sa nu ma implic.

Ori m-am maturizat, ori cer prea mult.Sunt chestii care in urma cu putin timp ma impresionau, dar acum e altfel.

Nu am avut multe relatii, dar le-am respectat pe cele avute, asta pana cand am decis ca e momentul sa pun punct.S-au intamplat niste chestii si acum imi este si mai dificil sa cred in ele

Mi-e teama sa fiu cu cineva, si sa existe un final.Eu nu vreau sa cunosc asa ceva. Eu vreau iubirea din povesti, eu sunt o visatoare. Prefer sa continui a visa la el, decat sa ma las purtata de gandul ca am gasit-o ca apoi sa o pierd. Eu as pierde bucati din mine daca m-as darui tie. Ma doare fiecare celula din mine doar cat imi imaginez asta.

Nu-mi respect trupul...am pacatele mele, dar sufletul nu va ingenunchia niciodata in fata placerilor carnale. Isi doreste mai mult de-atat . Mi-a ajuns cat m-am pierdut...si totusi m-am dezintegrat in clipa in care am crezut ca tot ceea ce imi ofereai va fii indeajuns sa ma simt implinita.Rabdare. Intelegere.Iubire. Afectiune. Mi-am vandut sufletul crezand ca asta va fi indeajuns sa ajung a te iubi.M-am inselat si am platit pt asta.

A fost o vreme cand am avut totul, si-am iubit. Atat mi-a fost de ajuns sa nu ma simt o pacatoasa. Atat  mi-a fost de-ajuns sa nu regret, Nimic nu imi va smulge acea amintire Nimeni nu o va frange.

Acum mi-e greu sa incerc ceva ce nu cred ca va rezista, si nu pt ca sunt pesimista, ci pt ca vad doar in prezent sau trecut, nu am asteptari asa mari de la viitor pe acest plan. La urma urmei poate fi imprevizbil. Pe langa faptul ca sunt o fire dificila, eu imi doresc prea mult ca tu, necunoscutule sa ma intelegi, si sa ai rabdare cu mine....  Aleg singuratatea pt propiul bine. 

Parca as fi in mijlocul unei batalii si eu ma tot feresc de gloante. Mi-e teama ca unul din ele va ucide iubirea pe care nu am sa o mai simt niciodata, sageata lui Cupidon ;]]]

Trecutul - o altă față a ignoranței emoționale

Fanteziile unei visatoare

 

 De ce când eșuezi te arunci în brațele trecutului, fără ezitare ? Te refugiezi in amintirea lui, cel mai iubit barbat din viata ta, asta dupa prima iubire a oricarei fetite. De ce, dacă acolo oricum nu mai e confortabil de mult? E ca un fotoliu vechi și plin de amintiri pe care s-a așternut mizeria. Are arcurile stricate să te înțepe de fiecare când te așezi. Îți sângerează trupul și inima. Și te doare... dar nu te ridici. Doar schimbi poziția. Ești atât de masochistă, adori să te joci așa cu durerile tale. Ti se pare mai simplu să fii ancorată într-un trecut glorios, decat sa irosesti lacrimi pt un prezent pe care oricum il detesti, esti capabila de orice ca sa distrugi ce e mai frumos in viata ta doar pt ca nu ti se pare indeajuns.  Adori sa revezi acelasi episod la nesfarsit.Nu vrei sa intelegi ca acel film s-a terminat. 
Ti se pare caldut acolo, in trecut. Si nu te doare asa de tare ca prezentul. Nu trebuie să te mai străduiești cu alte  întrebări, ai primit de mult răspunsurile....asta te păstrează la suprafața căci este tot ce știi, e ceea ce cunoști cel mai bine.... același refren repetat la nesfârșit, e o certitudine și nu poți schimba nimic. Trecutul îți respiră-n ceafă și-ți șoptește  tot ceea ce te chinui să uiți, amintindu-ți mereu cine ai fost, cine ești acum, și cine nu vei fi niciodată.Și totuși, te simți în singuranța în această ignoranță în care ți-ai învățat inima. Ești prea speriată să-ți dorești să afli mai multe....   
 Tu, deși ești în viață nu mai trăiești de mult.

 Tu nu pari a-ți dori să te trezești din acest somn al ignoranței. Nu vei renunța prea curând la doza zilnică de anestezic. A devenit  un viciu pt tine, e prea tarziu sa mai renunti.
 Tu te-ai detașat emoțional de toți oamenii care au făcut sau încă mai fac parte din viața ta.Tu nu-ți mai dorești alte răni, îți sunt îndeajuns vechile cicatrici, chiar dacă uneori mai răsucești cuțitul în ele. Si asta doar pt ca ti-e dor sa-ti fie dor.... doar pt a simti bucuria unei emotii !!!! Te-ai inchis in tine si nu vrei sa mai pleci niciodata ! Esti in siguranta . Nici macar o vorba, sau un gest nu o sa-ti mai intre in  suflet.
Tu asta o sa ai intotdeauna, trecutul.Esti penibila. Trist ca nu mai poti vedea si altceva cu ochii tai. Este normal sa te mai si doara de-alungul vietii... iti porti vechile dureri cu mandrie, n-ai mal lasat loc de altele... Ti-au amputat picIoarele si nu mai poti merge niciodata inainte.
  
 P.S :Și nu, nu există un singur tip de iubire așa cum majoritatea tind să creadă . Doar manifestările de dependentă sunt asemanatoare.

 

De dor... te iubesc .

                Erai cel mai puternic  om din viata mea, singurul care ar fi putut sa ma faca sa devin ceea ce acum nu sunt si nici n-am sa fiu niciodata. Singurul lucru constant in viata mea este iubirea si dorul care iti apartine doar tie. Nu as putea sa il mai impart cu nimeni .  Esti singurul care conteaza.  Viata mea ar fi fost aproape perfecta, eu eram aproape perfecta, familia noastra era completa.

Tu, tu,tu...sprijinul pe care l-am pierdut, cel de care nu am avut fericirea sa ma bucur in perioada cea  mai importanta din viata mea. Ai ratat atat de multe.Si chiar vrei  iti spun cate vor mai urma si de-acum incolo?Insa noaptea e prea scurta.Va durea si mai tare acest dor.

Pt a o mia oara iti scriu.....  si iar ma intreb de ce acel Doamne-Doamne a ales sa te rapeasca de langa mine ? Nu e drept, eram un copil, si nu meritam asta. Daca El credea ca asta o sa ma ajute s-a inselat.

Te rog sa ma ierti ca nu sunt cine sperai tu.... te rog sa ma ierti ca ti-am inselat asteptarile. Te rog sa ma ierti ca nu pot schimba nici una din greselilele mele. Te rog sa ma ierti ca imi doresc sa evadez, sa fug din acest decor.... e doar o piesa ieftina de teatru si simt ca nu mi se potriveste nici un rol. Sunt pierduta, fara sa simt absolut nimic....

Pe tine sa te protejeze ceilalti ingeri din cer, ca pe mine nimeni si nimic nu ma va proteja de mine insumi. Este o forta incarcata cu energie negativa care ma seaca la propiu si la figurat.Mi-ar fi placut sa fii mandru de mine, Mi-ar fi placut sa fii prezent in viata  mea, sa nu faci parte doar din trecutul meu.Vanez doar singuratatea caci in ea gasesc o placere ciudata, si adun durerea aceasta in sufletul meu, sa te simt mai aproape....