Trecutul - o altă față a ignoranței emoționale

Fanteziile unei visatoare

 

 De ce când eșuezi te arunci în brațele trecutului, fără ezitare ? Te refugiezi in amintirea lui, cel mai iubit barbat din viata ta, asta dupa prima iubire a oricarei fetite. De ce, dacă acolo oricum nu mai e confortabil de mult? E ca un fotoliu vechi și plin de amintiri pe care s-a așternut mizeria. Are arcurile stricate să te înțepe de fiecare când te așezi. Îți sângerează trupul și inima. Și te doare... dar nu te ridici. Doar schimbi poziția. Ești atât de masochistă, adori să te joci așa cu durerile tale. Ti se pare mai simplu să fii ancorată într-un trecut glorios, decat sa irosesti lacrimi pt un prezent pe care oricum il detesti, esti capabila de orice ca sa distrugi ce e mai frumos in viata ta doar pt ca nu ti se pare indeajuns.  Adori sa revezi acelasi episod la nesfarsit.Nu vrei sa intelegi ca acel film s-a terminat. 
Ti se pare caldut acolo, in trecut. Si nu te doare asa de tare ca prezentul. Nu trebuie să te mai străduiești cu alte  întrebări, ai primit de mult răspunsurile....asta te păstrează la suprafața căci este tot ce știi, e ceea ce cunoști cel mai bine.... același refren repetat la nesfârșit, e o certitudine și nu poți schimba nimic. Trecutul îți respiră-n ceafă și-ți șoptește  tot ceea ce te chinui să uiți, amintindu-ți mereu cine ai fost, cine ești acum, și cine nu vei fi niciodată.Și totuși, te simți în singuranța în această ignoranță în care ți-ai învățat inima. Ești prea speriată să-ți dorești să afli mai multe....   
 Tu, deși ești în viață nu mai trăiești de mult.

 Tu nu pari a-ți dori să te trezești din acest somn al ignoranței. Nu vei renunța prea curând la doza zilnică de anestezic. A devenit  un viciu pt tine, e prea tarziu sa mai renunti.
 Tu te-ai detașat emoțional de toți oamenii care au făcut sau încă mai fac parte din viața ta.Tu nu-ți mai dorești alte răni, îți sunt îndeajuns vechile cicatrici, chiar dacă uneori mai răsucești cuțitul în ele. Si asta doar pt ca ti-e dor sa-ti fie dor.... doar pt a simti bucuria unei emotii !!!! Te-ai inchis in tine si nu vrei sa mai pleci niciodata ! Esti in siguranta . Nici macar o vorba, sau un gest nu o sa-ti mai intre in  suflet.
Tu asta o sa ai intotdeauna, trecutul.Esti penibila. Trist ca nu mai poti vedea si altceva cu ochii tai. Este normal sa te mai si doara de-alungul vietii... iti porti vechile dureri cu mandrie, n-ai mal lasat loc de altele... Ti-au amputat picIoarele si nu mai poti merge niciodata inainte.
  
 P.S :Și nu, nu există un singur tip de iubire așa cum majoritatea tind să creadă . Doar manifestările de dependentă sunt asemanatoare.

 

De dor... te iubesc .

                Erai cel mai puternic  om din viata mea, singurul care ar fi putut sa ma faca sa devin ceea ce acum nu sunt si nici n-am sa fiu niciodata. Singurul lucru constant in viata mea este iubirea si dorul care iti apartine doar tie. Nu as putea sa il mai impart cu nimeni .  Esti singurul care conteaza.  Viata mea ar fi fost aproape perfecta, eu eram aproape perfecta, familia noastra era completa.

Tu, tu,tu...sprijinul pe care l-am pierdut, cel de care nu am avut fericirea sa ma bucur in perioada cea  mai importanta din viata mea. Ai ratat atat de multe.Si chiar vrei  iti spun cate vor mai urma si de-acum incolo?Insa noaptea e prea scurta.Va durea si mai tare acest dor.

Pt a o mia oara iti scriu.....  si iar ma intreb de ce acel Doamne-Doamne a ales sa te rapeasca de langa mine ? Nu e drept, eram un copil, si nu meritam asta. Daca El credea ca asta o sa ma ajute s-a inselat.

Te rog sa ma ierti ca nu sunt cine sperai tu.... te rog sa ma ierti ca ti-am inselat asteptarile. Te rog sa ma ierti ca nu pot schimba nici una din greselilele mele. Te rog sa ma ierti ca imi doresc sa evadez, sa fug din acest decor.... e doar o piesa ieftina de teatru si simt ca nu mi se potriveste nici un rol. Sunt pierduta, fara sa simt absolut nimic....

Pe tine sa te protejeze ceilalti ingeri din cer, ca pe mine nimeni si nimic nu ma va proteja de mine insumi. Este o forta incarcata cu energie negativa care ma seaca la propiu si la figurat.Mi-ar fi placut sa fii mandru de mine, Mi-ar fi placut sa fii prezent in viata  mea, sa nu faci parte doar din trecutul meu.Vanez doar singuratatea caci in ea gasesc o placere ciudata, si adun durerea aceasta in sufletul meu, sa te simt mai aproape....

Zambete peste tot !

Zambetul e cel mai pretios fard al femeii, iar prin unicitatea lui ascunde toate imperfectiunile, atat cele fizice cat si ranile cele mai adanci.

Un zambet este nepretuit in anumite momente, exista mai multe tipuri, si fiecare inseamna cate ceva.

          Poate exprima forta ta de a continua, chiar daca in fata ta apar tot mai multe obstacole.

          Poate fi un zambet timid, special, care ascunde o dragoste nemuritoare.

          Poate fi zambetul acela de satisfactie cand primesti o imbratisare, cand lucrurile ti-au iesit asa cum doreai, cand revezi un prieten drag...

          Sau zambetul ala prostesc cand iti aduci aminte de ce s-a intamplat mai demult, insa are acelasi efect asupra ta, ca si cum s-ar fi intamplat in prezent.

          Sau poate fi zambetul inocentei ce-l citim pe chipul copiilor, si rar pe chipuri marcate de trecerea anilor…

          Zambetele pot si linisti cand arata aprobarea sau incantarea cuiva, insa zambetul de impacare cu tine insuti, dar si cu cei din jur.... asta nu face nici cat toata lumea asta, n-are valoare !!!

          Dar rasetele  ??? Sunt zgomotoase, si atrag atentia, cei mai nefericiti, mai frustrati vor fi deranjati de ele.

Unele par pline de culoare, insa nu toate sunt din acelasi aluat. Din pacate, pe scena vietii nu vom avea parte doar de zambete autentice.

         Sunt zambete capabile sa  ascunda o tristete sufocanta. Cu cat imprastii in lume mai multe, cu atat esti mai aproape sa cazi in prapastia neputintei.

        Poate fi un zambet plin de amaraciune si regret...

        Avem si zambetele care provoaca repulsie, care denota indiferenta…  Sunt asa ieftine.

        Stii ce minte cel mai frumos ? Zambetul pervers al unui prieten. Cata rautate si invidie zace pe chipul acestui om, ce reuseste sa cuprinda asa sentimente respingatoare, in ceva atat de simplu si onest, incat te poti lasa pacalit ? Azi, aceasta marfa, se gaseste la orice colt de strada, se vinde la kilogram .
         Sa nu uitam si de zambetele ce seduc si innebunesc chiar si cele mai rationale minti...Sunt atat de ademenitoare, insa placute ochiului, indiferent de scop :>

        Zambetele sunt sensibile, subtile, de o dragalasenie molipsitoare, pline de aroma....aroma dragostei. Ele te tin in viata, sunt un refugiu aparent banal, insa in momentele alea eliberezi in jurul tau energie pozitiva, fericire, culoare..

        Zambetele alina surzii, iar rasetele mangaie orbii. Poate sa faca mult bine.... cine mai are nevoie de vara cand esti inconjurat de o simfonie a zambetelor. E o placere neasemuita pt orice suflet cald.

        Zambeste,  zambeste cat mai des, sa  ti se lumineze chipul acela minunat, sa-ti rada sufletul… Sa privesti  mereu viata cu ochi pozitivi. Sa nu zambesti doar cu chipul, ci si cu inima !

        Sa zambesti la tot frumosul ce te inconjoara, chiar daca cei din jur te vor crede un nebun, dar macar vei fi unul fericit, plin de speranta… Invata-I si pe cei mai putini norocosi, da-le sa guste din presupusa ta nebunie, imbata-i cu zambetul tau ametitor. Iar pe dusmani ii doboara. Ii vei face sa nu-si mai doarma noptile, vor fi prea macinati de gandul ca tie iti este prea bine, mai bine decat ii va fi lui/ei vreodata !!!!

Finalul unei tarfe !

 
Catre imaginatia mea,

              Imi scriu povestea din infern, singura bucurie care mi-a mai rămas. Aici retrăieşti la nesfârşit tot ceea ce te-a durut când erai un suflet viu. Asta este pedeapsa mea pt toate păcatele mele. Nici măcar aici nu pot fugi de trecutul meu.
             Eram încă o tânără care nu atinsese pragul fericirii, mă simţeam inutilă, nu-mi păsa de ce avea să se întâmple cu viaţa mea mizerabilă scufundată în litri de alcool, şi nopţi pierdute în braţele bărbaţilor. Au fost bărbaţi care m-au iubit, care m-au dorit pentru o noaptea€¦doua, la fel şi eu, şi bărbaţi care m-au folosit. Erau simple aventuri de care abia îmi mai aminteam când soarele atingea cerul. Nu aveam pe nimeni, mă aveam pe mine însumi, şi umbrele sutelor de bărbaţi ce îmi treceau prin aşternuturi în fiecare noapte. Ciudat, ma simţeam excelent în compania lor. 
             Acum câteva zile rătăceam pe străzile lăuntrice ale Bucureştiului, cu sticla aproape goală. Dau de doi vagabonti care rulau ţigara fericirii, liniştiţi prin împrejurimi. Eu nu am mai avut timp să ajung aşa departe cu viciile mele, dacă aş mai fi trăit probabil aş fi apucat-o şi pe calea asta. Declinul ideal, de altfel ! Oricum alcoolul încetase să-mi ofere fericirea de odinioară, doar mă secătuia de forţă şi de puţinele sentimente plăcute pe care le mai putea nutri o inimă ordinară ca a mea. Mă aposteaza ei, dar târfa de mine abia se ţinea pe picioare. Îmi oferă un fum. Trag, fără reţineri.  Aveam impresia că îmi fumez visele. Da, pentru că înainte de toate astea eu aveam un vis, însă am renunţat la el încă de mică. Arătăm jalnic:părul neîngrijit îmi stătea în toate părţile ascunzându-mi trăsăturile fine ale feţei, iar rochia mult prea scurtă şi şifonată, după două nopţi albe în care rătacisem pe străzi. Nici nu te puteai apropia de mine, aşa că cei doi mă  expediază repede, într-un mod nemaipomenit de brutal. Acum că retrăiesc toate astea realizez şi eu cât dezgust provocăm.
            În interiorul meu se dădea o luptă tragică căci mă simţeam fără stăpân. Mă cam săturăm de viaţă asta desfrânată, dar nu ştiam pe ce drum s-o apuc, nu credeam în clişeul "Punct.Şi de la capat”, plus că nici băutură nu era un sfetnic bun. Încercam să caut soluţii, dar eram prea obosită să mă mai gândesc la asta. Voiam o singură zi fără că aceste gânduri să nu îşi mai lase amprenta peste sufletul meu dat la o parte de-atâtea ori din locurile in care mi-aş fi dorit să rămân pentru totdeauna. Nu e o scuză, dar de asta am ajuns unde sunt acuma€: mi-am dăruit sufletul pe tavă, şi am fost dezamăgită: de prieteni, de familie si de fosti.
           Abătuta, mă aşez pe marginea bordurii, sub crengile unui salcâm. Era mai şi înflorise. Chiar şi de aici îi mai simt mireasma, e ultimul lucru plăcut cu care am rămas din acea viaţă. Din senin izbucneşte o furtună puternică. Cerul părea atât de înfuriat, iar vântul mătura tot în calea lui. Trosnetele şi fulgerele alungau cele câteva figuri omeneşti din jur. Tot mai sătulă de această viaţă mi se învârtea o dorinţă în minte, dorinţă de moarte. Un singur gând, o singură clipă a fost de ajuns ca fulgerul ,,să-şi descarce furia asupra mea". Abia mai respiram. Încetul cu încetul mă îndepărtam de această lume care mi-a oferit atâtea, dar păcat că n-am aflat, sau n-am ştiu cum să mă bucur de ea. Moartea imi sarutase inima. Eram la intrarea în Infern. O singură etapă mai aveam de parcurs.
             Pentru ultima oară gustam din liniştea şi întunericul acelei vieţi, mă îndreptam către abisul sigur. Mă îndepărtăm de lumina şi începeam a auzi gemete, urlete, vuiete puternice. Simţeam mirosul puternic al păcatului meu tatuat pe trup, dar şi mirosul de piele vie arsă. Mă apropiam de iad. Acolo am găsit doar durere şi foc. Nu există nici un suflet curat. Toţi îşi urlau rănile, dar nici unul nu-şi plângea păcatele din cealaltă viaţă. Eram îngrozită de ce aveam în faţă ochilor, iar ţipetele de îndurare ale sufletelor chinuite îmi făceau timpanul să plesnească. Erau asurzitoare şi totodată înspăimântătoare acele sunete ale terorii. Aş fi vrut să vin înapoi, dar era imposibil căci numai exista cale de întoarcere. Asta mi-am dorit de la început. Nu îşi aveau rost regretele... cel puţin nu în lumea de dincolo. Puteam să mă schimb pe pământ, dar curva rămâne CURVĂ până la FINAL !!!
             Degeaba te încrezi în ea, degeaba o vezi supusă lingandu-ţi mâna, dar atunci când îţi întorci capul curva mereu va musca€, uneori fără să simţi. Mereu va fi prea târziu când îţi vei da seama, căci mâna care credeai că te-ar fi ajutat înainte, va fi departe. Ea nu va aparţine niciodată unui singur bărbat, sau unui singur loc.Nu condamn pe nimeni, ştiu că dragostea este oarbă, atât pentru sexul tare, cât şi pentru sexul frumos.
 

P.S Nu sunt sadica si nici trista, ba chiar sunt FOARTE FERICITA, dar ador finalurile TRAGICE :x

Aceeasi si la anul. Multumesc 2013.

Da bine, ce ar trebui sa scriu ? Este sfarsit de an si nu prea am starea necesara… oricum a fost un an plin din toate punctele de vedere, pe toate planurile ! Am cunoscut persoane noi, si am incercat sa fiu mai deschisa socializarii… Desigur raman cu retinerile mele in ceea ce priveste anumite chestii si persoane.

Anul ce va veni nu va reprezenta un nou inceput, ci o continuare… nu vreau sa fac schimbari prea mari in viata mea. Imi e mult prea comoda viata momentan… asa buna-rea cum este ea. Nu toate trebuie sa fie perfecte.

Voi ramane cu acelasi dor nebun pt cineva drag, cu acelasi regret care ma urmareste de un an, cu aceeasi indiferenta dezarmanta pt unele persoane, cu aceeasi durere ascunsa intr-o mare de zambete… cu aceeasi sinceritate, cu acelasi optimism, si gura mare pe care uneori nu o pot stapani, aceeasi impulsivitate tampita, nepasarea specifica, acelasi intrebari fara raspuns care inca imi mai chinuie sufletul… Tot aceeasi persoana care, desi nepasatoare,  se ataseaza prea usor de cei din jur, si vede prea mult bine acolo unde nu exista. Tot eu cea care refuza sa dezvaluie prea multe de teama ca mai tarziu ar putea dezamagi pe cineva… tot eu cea care nu poate vorbi despre anumite chestii doar in scris. Mi se pare totul mai usor atunci.

Tot eu cu aceleasi vicii necurate… Eu cu teama de a ma avanta in fata pt ca as putea pierde… eu prefer indiferenta. Nu as mai putea suporta alte pierderi. Am pierdut persoane dragi, prieteni, iubirea ce n-am avut-o, si nu in ultimul rand pe mine insumi.

Nu am nevoie de nimic nou in viata mea.. Inca odata aleg trecutul ! Sunt mai in siguranta aici, chiar daca nu pare . Aici sunt ferita de tot ce ma tem… Aceeasi eu, nici mai mult nici mai putin.

Totusi, multumesc 2013 pt toate noutatile din viata mea, experientele si discutiile oferite, lectiile invatate, si pentru noptile pierdute. Iti multumesc pt fiecare zi in care am fost plina de speranta, pt fiecare zambet oferit si primit, pt fiecare clipa de neuitat, pt fiecare apreciere si incurajare, pt fiecare gand bun, pt fiecare vis devenit realitate, pt fiecare sarut neasteptat, care imi dadea aripi… pt fiecare imbratisare primita !

Cu mare drag, va doresc ca anul ce vine sa reusiti a realiza tot ce v-ati propus!