Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

sâmbătă, 26 octombrie 2013

A mea sotie ! :X




                  
                   Adu-mi si mie marea intr-un borcan cand te-ntorci, iubitule ! Stii doar ca pe ea o venerez mai mult decat dragostea ce ti-o port, stii doar ca asta mi-e slabiciunea.... daca as putea  mi-ar deveni sotie, m-as bucura in fiecare clipa de prezenta ei... 
                   Draga mea, asculta-mi ruga, eu nu ti-as tulbura apele niciodata. O sa tin departe de tine toate vremurile rele ce or sa vina. Doar sfantul Soare, si copilul culorilor, Curcubeul  iti sunt prieteni de pe lumea aia . Eu iti promit draga mea ca nimic n-o sa te mai tulbure caci meriti linistea eterna. Prea mult te-ai luptat cu soldatii vanturilor, trebuie sa traiesti in aromonie cu ei;  prea mult ai fost invinsa de razboinicii luminii... Impreuna cu zeita Furtunii pot parea invincibili, dar eu te pot proteja  caci iubirea ce ti-o port ma face indestructibila. 

                  Este prea mult haos ... poate parea un peisaj mirific pt ochiul omenesc, insa tu nu meriti asta, ei nu stiu cat te zbati ca la final sa le incanti cu a ta splendoare, sa le oferi racoarea zilelor de vara, sa se lafaiasca in mirosul tau de scoici…  ei nu te inteleg cum reusesc eu. Ei nu stiu ca suferi in momentele alea, insa  te simt de fiecare data, si-mi esti asa aproape de suflet, ca mi se frange mie inima de a ta durere. Nu stiu cand, nu stiu cum, dar sunt legata  de tine.

                  Cand o sa-ti pasesc in casa o sa-mi inec toate suferintele in adancurile  tale, si o sa uit de ele. O sa traiesc in altarul adancurilor tale pe vecie, o sa ma plimbi pe valuri si-o sa-mi potolesc setea cu apa ta sarata, ca sa-mi adori buzele cand le saruti. Va fi de ajuns pt a supravietui. 
                  Sper ca pestii sa nu-mi devina motiv de gelozie. O sa ma daruiesc tie cu totul, o sa fim impreuna , cu sfantul Soare la fiecare rasarit, si o sa aducem zambete si satisfactie pe chipul celor ce ne privesc…. Iar dupa fiecare apus vom deveni martorii tinerilor ce isi ascund iubirea in miez de noapte. 


Nu o sa te dezamagesc niciodata.

Vrei sa-mi fii sotie ???

miercuri, 9 octombrie 2013

Aparente...


Nu ma cauta in prezent, eu inca ma lupt cu umbrele trecutului, sunt prinsa-n acest joc morbid. 
Sa nu-mi bati la usile inimii, va fi prima ta greseala ! Mi-am baut mintile, si dupa am ascuns cheia, ca apoi sa uit de ea. Nu ti voi deschide orice-ai face, dar te voi amagi ca intr-o zi poate….  Si o sa ma crezi <a doua greseala>. Ai sa ma cunosti mai bine si-ai sa ajungi sa ma iubesti. A3a greseala, si de aici sirul va continua.  Ai sa-mi ridici in slavi calitatile, si ai sa-mi adori defectele. Dar tu nu stii ca eu sunt doar o iluzie, o mare minciuna, o inchipuire a minti tale, flamande de perfectiune. Tu esti doar inca unul indragostit de chipul meu care scoate la iveala o blandete inexistenta, si zambetul de copila ce te face sa te simti vesnic tanar si nemuritor. Tu nu-ti dai seama ca toate astea-s efemere. Vei fi orbit, si nu vei tine cont de nici o avertizare. 

Imi port masca cu mandrie, insa oglinda nu o sa ma insele niciodata. Nu voi uita niciodata cine sunt . Tu, dragule, ai sa uiti cu fiecare mangaiere si sarut ce ti-l ofer. Fiecare dorinta a meu va deveni  prioritatea ta . Ai sa treci chiar si prin foc pentru mine atunci cand o sa-ti cer.

Nu o sa las niciodata sa inceteze tot ce nu pot simti ! Nici macar muscaturile timpului nu mai pot schimba ceva ! Se nasc tot mai multi demoni in intunericul din sufletul meu, dar am invatat sa traiesc cu ei in armonie. Eu le ofer adapost, ei imi daruiesc  imunitate absoluta.
Pentru linistea inimi mele m-as inchina oricarui demon nebun, dornic sa soarba si ultima picatura de bunatate din mine !

 Fanteziile unei visatoare !
 


vineri, 4 octombrie 2013

Nu dor despartirile, dar le urasc... :)

=>fara sa iti depasesti propiile limite

Mereu am urât despartirile. Nu pt ca dor, nu pt mine... prima data a fost cel mai greu, recunosc. Insa m-am schimbat prea mult de atunci, mi-e absolut sila de certurile de dinainte; de telefoanele tarzii; de un te iubesc spus exact cand nu trebuie, la final; toate discutiiile de dupa, jignirile din partea unuia...care nici macar nu te afecteaza daca tu esti cel care a pus punct :)), ti-e pur si simplu  sila...  Imparti anumite chestii cu el/ea si ajungeti la astfel de chestii . Desigur nu mereu este asa, doar cand ramane loc de frustari in inima unuia. Si stii care e problema ? Ca tu poate ai fost sincera de la inceput, n-ai lasat loc de asteptari....  dar tot tu esti cea condamnata. Asa este cand te incurci cu cine nu trebuie.
.  Nu ma ura, nu ma iubi... vreau sa-ti fiu indiferenta. 
Ador relatiile alea care se termina intr-un mod linistit, fara cele zise mai sus. Nu incerca sa mai salvezi nimic, nu cred in asa ceva. Dar eu sunt un suflet rece, nu cred in multe...  
Daca simti ca nu apartii acelui cineva trebuie sa ii dai drumul... pt binele amandorura...Nu alegem siguranta doar pt ca ne e mai bine cu ea... Alegem fericirea chiar daca uneori e nesigura, indecisa, si nu dureaza prea mult. Momentan fericirea mea o gasesc in LIBERTATE, si-n bratele trecutului... nu intelege gresit, nu acel trecut care m-a sfasiat pe dinauntru, nu acel trecut din cauza caruia am devenit cea de azi., ci unul luminos...plin de iubire si siguranta !
PS: Si NU, n-am trecut pe langa o despartire recent. 

miercuri, 25 septembrie 2013

O singura noapte... :)



       
Fanteziile unei visatoare.


         Imi plac noptile de genu. Dimineata ma trezesc cu un vis trecator in suflet; o iluzie invaluita de magia noptilor  . E doar un moment. N-am nevoie de mai mult  sa simt ca inca mai traiesc… Nu ma agat mai mult, visele mele ajung sa-mi devina cosmarul ideal.  

        Macar stiu ca sufletu-mi respira in astfel de clipe. Doar stai….stai cu mine ghemuit pana cand soarele rasare. Nu cer mai mult. Nu stiu a iubi mai mult de-atat. Nu cunosc decat iubirea din basme, si nu exista pe acest taram.
 
        Ah’ si dimineata deschizi ochii si zambesti. Parul tau iti miroase a el, baiatul care pana se lasa seara ii uiti numele. Apoi pleci, pleci fara adio, fara un “pe curand”. E doar inca unul... 

        Si este un adevarat inger in astfel de nopti, nu doar o oarecare cu sange rece. N-ascunde frustari, n-are intentii ascunse.E transprenta, ca inainte. Asta adora in astfel de nopti, o scoate la iveala pe copila aia…
 
        Ziua nu incerca sa te apropii de ea, este rautatea intruchipata ! Nu cauta iubiri sau alinari. Nici macar pe el nu-l mai cauta in ei, ci doar niste brate in care sa se pazeasca de  singuratatea noptilor.

        El, un oarecare,  prima si ultima data, asa nu ramane loc de amagiri, de intrebari fara raspuns sau puncte de suspensie ! Asa raul nu se va dezlantui asupra sufletului. Nu vrea sa fie sclava unei iubiri ce nu va rezista o eternitate.

        Iubire perfecta dainuie  chiar si in  colturile cele mai intunecate ale iadului. Ea te poate inalta acolo unde nimeni n-ar putea ajunge, Paradisul ar fi nimic…  Asta-I singura iubire dupa care alearga, insa nu exista fiinta omenesca care sa-i aduca asa ceva… Poate tot un monstru ca ea,  unul care inca nu a aparut… poate intr-o zi cu ploaie se va ivi din neant si se va napusti asupra ei cu coltii lui. Dar nu se va speria… 

Ah’… inca mai visez…
Noapte buna !
Sa nu ma trezesti... 

duminică, 1 septembrie 2013

Autumn is here... and sadness...

Avem nevoie de ploaie doar cand vrem sa ne spalam pacatele…
Avem nevoie de soare doar cand in suflet e totul rece si gol. 
Si cat il cautam… ca mai apoi sa ce ?? Sa ne ascundem la umbra unui copac.
Spui ca-ti plac tunetele si fulgerele, dar mereu le privesti din spatele geamului,
Iar vantul il cauti de fiecare data cand simti ca te sufoci, pe timp de iarna te feresti furia lui.
Insa ai tupeul sa spui ca toamna este anotimpul tau preferat, desi nu aduce decat vijelii si tristeti in goana sa dupa moarte. Este anotimpul deziluziilor si al melancoliei... Totul incepe sa se descompuna, viata moare, la fel si culorile…    
Cate-o raza saracita de stralucire de-abia daca se mai aprinde in parul tau...
Iar albastrul infinit al  cerului isi pierde nemurirea in favoarea norilor obscuri... Toata natura e umbrita de tacerea aceasta sumbra a toamnei.                                                              
Asociez toamna cu zeul haosului si raului, Seth....
Trist... mai bine ma ascund sub plapuma...... departe de aceste ganduri ce-mi intuneca zambetul... 

sâmbătă, 24 august 2013

Va iert, dar pe mine nu.

 
Am iertat mereu,  orice ar fi facut cei din jur. M-au ridicat pe un altar ca mai apoi sa ma izbeasca de pamant. M-au  parasit doar ca sa aiba unde sa se intoarca… si i-am asteptat de fiecare data cu bratele deschise. Pe unii inca ii mai astept.

Dar va iert dragilor…. Va iert ca ati aruncat cu pietre in mine , desi nu meritam.

Va iert ca m-ati aratat cu degetul cand plangeam. 

Va iert ca mi-ati dat inca o palma cand sufletu–mi ingenunchia in fata atator dureri.

Te iert si pe tine dragule, te iert ca ai stiut sa ma minti frumos…

Te iert si pe tine bunule prieten caci ai plecat cand aveam atata nevoie de tine.

Va iert pt vorbele amare…  si-am aruncat un zambet in fata lor de fiecare data. Tacerea noptii tarzii si perna erau singurele care-mi cunoasteau lacrimile.

Trebuie sa va iert, nu ma lasa sufletul sa port atatea frustari. M-a durut, recunosc, dar acum a trecut.

Am ales sa iert pt linistea mea, nu pentru voi.

Sper sa invatati si voi asta.

Dar este ceva ce nu pot ierta. Pe mine nu ma iert pt toate greselile, mai ales cele care iti poarta numele….

Nu ma iert ca te-am lasat sa imi devii slabiciune.

Nu ma iert ca ti-am zis ca … tin la tine. 

Nu ma iert ca am ales gresit.

Nu ma iert ca inca ma mai intreb “ce-ar fi fost daca….”

Nu ma iert ca ti-am scris cuvinte rupte din inima.

Nu ma iert ca inca-ti scriu… nimeni si nimic nu pare sa ma opreasca.

Nu ma iert ca in loc sa ajungi motivul pt care zambeam ai fost motivul fiecarei furtuni si nopti pierdute pt un om care exista doar in mintea mea.

Nu ma iert ca nu m-am simtit destul de buna pt tine.

Nu ma iert ca n-am renuntat mai devreme .

Nu ma iert ca am fost a ta…

Nu ma iert ca simteam cum imi fuge inima din piept de fiecare data cand te-ntalneam.

Si acum fac vant tuturor amintirilor, si-mi sorb fiecare lacrima pt ca mi-am facut o promisiune... 

Nu ma iert ca am devenit un suflet rece, incapabil de iubire.

Si tu…celalalt…  iarta-ma tu pe mine, dar ai ajuns prea tarziu….
Voi puteti ierta pe cei ce va gresesc ? Dar pt propiile greseli ?