Bebe, o binecuvantare.

Sunt ciudata azi...ma gandesc la copii.... si chiar despre asta o sa scriu ....

Sunt inca un copil, sufleteste vorbind, insa stiu ca atunci cand ma gandesc ca o alta viata ar putea lua nastere din mine, ma infioara intr-un mod ABSOLUT SUBLIM.Trebuie sa fie inaltator sentimentul acesta. Imi doresc sa-l cunosc atunci cand o sa fiu indragostita SERIOS, si o sa fiu stabila MATERIAL. Nu mi-ar placea ca micutul meu sa duca lipsuri, imi doresc sa aiba tot ce eu n-am avut, si sa-si puna in practica toate pasiunile. Cred ca o astfel de MINUNE da sens intregii tale vieti.

Intotdeauna o femeie insarcinata mi s-a parut mai frumoasa, cum ca ar avea o anumita stralucire in ochi, o aura specifica. Traiesti  pt cel ce va fi cel mai important din viata ta. Aceste femei sunt o BINECUVANTARE. Un copil da viata viselor tale.

Si totusi, sunt atatea cupluri care au norocul sa aiba parte de el, si pe parcurs sa-l piarda. De asta mi-e greu sa cred in El...poate exista, nu neg, dar nu se uita la toata lumea... Iti doresti ceva, lupti ca sa-l ai, il si primesti, ca la final sa-l pierzi !!! Iti faci planuri, visezi departe,spre viitor.Este asa nedreapta viata pt oamenii care chiar MERITA acel ceva.... Sa crezi ca ai fost binecuvantat cu o astfel de minune si apoi sa o pierzi trebuie sa fie o dezamagirea prea mare...si tot ar fi prea putin acest cuvant.... Sper sa NU patesc NICIODATA....MAI BINE NU-L AM....Ceva dorit de toata lumea, din tot sufletul, nu merita sa-ti fie furat de o forta cica divina. Nu cred asa ceva . Nu e drept pt nimeni. NU VREAU SA-MI IMAGINEZ NICIODATA O ASA DURERE.E mai PRESUS DE ORICE, si da VIATA INTREGII TALE FIINTE.... Ma ingrozeste  pana la moarte acest gand.

Te-am ucis.

Catre imaginatia mea

Am ramas orfana cu sufletul. Cui ii raman acum?? Nu o sa fiu niciodata indeajuns de buna daca ieri n-am reusit. Nu am sa mai apartin NICIODATA, nimanui. 

Am adunat ceva sentimente. Cu ce sa încep? Poate cu furia pe care o ascund pe mâinile mele manjite de-al tau sange ? Stai liniștit, nu e prima mea crimă. Cum altfel să îl uit știind că pe buzele lui ar putea sta un alt nume decât al meu? Spune-mi. Te urasc pe tine, dar si pe mine ca m-am lasat mintita de toate acele gesturi si fapte ale tale.  Erai actorul ideal. 

La finalul nostru, toată dezamăgirea simtita ti-am ambalat-o într-un zâmbet relaxat. Am tăcut și m-a durut.  Nu o sa încerc niciodată să țin lângă mine pe cel ce nu mă vrea. Te retraiesc in fiecare cuvant rostit si le disec prea mult, devenind si mai confuza. Nu te mai pricep. Eram bine, asta m-ai facut sa cred.   

Urmatoarele ore te-am blestemat pt fiecare lacrima aprinsa pe chipul meu frumos. Am trecut prin iad în fiecare noapte în care te visam. Ma bantuiai chiar și în somn. nici in asta nu mai găseam evadarea. Te voiam, și totodată te doream gonit de pe tărâmurile alea. Nici măcar nu erai de mână cu mine, acolo.

 Era nevoie sa te uit... și am crezut ca o să reușesc cu fiecare pahar golit. Spre neputinta mea mă inundasei cu totul, era imposibil sa te storc din fiecare bucata de carne pe care ai mângâiat-o și cel mai important, din inima mea. Mi-am înecat amarul, dar tu ai continuat sa respiri prin mine.

Am șters și povestea ce o scrisesem pt noi. Pt asta pe tine te declar vinovat ! Speram la un final fericit pt prima dată, și tu mi-ai întrerupt visul, transformandu-l în coșmarul de azi . Am făcut-o cu mâinile goale. Te zvarcoleai ca un peste pe uscat, si ma implorai cu privirea sa ma opresc. Unde iti mai erau vorbele acum, nenorocitule ? Erai prea traumatizat, ti-ai inghitit toate cuvintele cu groaza. Am muscat din tine, însetata de sânge, asemeni unui pradator. M-am repezit la jugulara ta ca să termin repede agonia in care ne scufundasem amandoi, tu cu durerea vie, eu cu sufletul care ardea necontenit pt tine.  Nu mi-a părut rău de data asta. În sfârșit eram libera. Tu nu mai existai.

Acum nu te mai simt, mi-e bine si cald in suflet. Poate m-am dezintegrat emotional, dar alta solutie nu aveam ca sa reusesc a ma elibera din lanturile chinuitoare in care ma gasisem captiva !

Toamna-n culori .

Toamna din nou.... macar in suflet sa mai pastram primavara....
Acum natura prinde o alta nuanta, atat de incantatoare pt ochiul uman. Padurea se arata falnica, culorile aramii si aurii se contureaza armonios, iar acolo unde roșul zorilor se revarsa lasa impresia unei paduri in flacari. In realitate chiar asta se intampla, toata viata din padure arde. Cu toata această multitudine de culori ea se stinge putin cate putin.  Isi plange clorofila si freamata de durere pt fiecare pata de culoare pe care noi o sorbim din priviri si  dorim sa o surprindem in fotografii,  pt fiecare frunza pierduta, natura e indoliata. Nici vantul nu e un tovaras prietenos in perioada asta, gadila copacii pana la epuizare... Cate un brad verde se mai inalta maiestos pastrandu-si splendoarea. Restul naturii ii invidiaza insa nu stiu cat de singuri se simt... si infrigurati din cauza furiei toamnei si iernii aspre. Chiar si pasarile ii parasesc,  fug pe taramuri inundate de caldura soarelui.... Natura pare atat vie in acest paradis al culorilor, insa adevarul e ca nu mai traieste de mult...exact ca unii oameni.

Diferenta e ca ea are sansa la renastere atunci cand primvara se arata zambitoare.  Pt noi, oamenii, nu mai exista o a alta sansa . 

Reedit later: Batrana Iarna, care pandeste de dupa colt a pradat padurea lasand copacii pustiiti. Acum Toamna si-a pierdut stralucirea. Nici macar o pata de culoare nu ii mai da viata de dinainte. 
Vreau Toamna inapoi !!!

Te uit. Si pe tine.

Inca o postare VECHE, ratacita prin calculator .
 Ai sa ma uiti exact cand o sa te iubesc cel mai mult ,caci TU nu m- ai cunoscut niciodata indragostita,...de TINE . Ai sa ma consideri slaba  si o sa reprezint o dezamagire pt tine.

Femeia dura, cu suflet de gheata nu a existat niciodata, insa asta e masca pe care am considerat ca ar trebui sa o port cand ies in lume pt a ma proteja, in primul  rand de mine insumi, si-n al doilea rand de cei ca tine . Ai devenit ancora mea, cel care ma mentinea la suprafata intr-o lume in care nu-mi gaseam locul, ca mai apoi sa te pierd... 

Dar esti inca unul dintr-o lista inca mult prea scurta. Esti inca unul din inceputurile mele, dragule. Am sa te reneg si pe tine, toate cu ajutorul ratiunii mele,inca integre . Am sa invat sa te detest atat de tare pe cat m-ai iubit tu odata . Lasa-mi  inima sa-mi sangereze inca o data , important este ca imi voi pastra zambetul in fata ta si a celorlalti  !!! In mintea mea te-am  ucis deja, pt prima data.

Tu, dragule, ramai o poveste nescrisa, dar cu un SFARSIT . Povestile cu punct ma sperie cel mai tare, le prefer pe cele neterminate, mai raman loc de semne de intrebare, de o viitoare emotie, de speranta unui alt final... Noi n-am avut niciodata sansa unui inceput real, si pt asta ma declar vinovata .

Adio, pe niciodata ! Scurt, dar de vis, caci nu era ca-n filme, era mai bine .

Din fanteziile unei visatoare...   

Intotdeauna TU .

Inca o postare VECHE, ratacita prin calculator .

Pot sa promit ca nu iti voi mai scrie niciodata viitorul meu fost iubit . Pt ca de azi n-am sa te mai iubesc nici macar un rand pe hartie . Raman doar faptele intre noi, iar alea trebuie sa ramana nescrise....nici macar un cuvant nu iti va mai mangaia orgoliul masculin....doar sentimente si pasiune.

Tu nu mai dormi in mine, tu m-ai trezit la viata inca odata .Langa tine traiesc, langa tine n-am sa mor niciodata...am trait prea mult asa .Atata timp cat simt eu traiesc. Ma mai impiedic cateodata in orgoliul meu de femeie, dar sufletul meu se bucura in toata splendoarea lui, e un sentiment mai presus de orice orgoliu.

 Acum nu-mi mai port iubirea intr-un album vechi cu fotografii. Reinoim iubiri, juraminte si ne scaldam aceleasi trupuri  aromate unul intr- altul. In tine sunt fericita, in mine tu esti implinit.

Strainul din vis.

Chipuri necunoscute  imi apar in vise si ma intreb, oare cum sunt construite ? Sunt rodul unor dorinte nebanuite sau niste constructii subrede ale subconstientului?

Oare ai trecut in graba pe langa mine, timp in care ti-am aruncat o privire fugara si sa fi fost atat de scurt momentul incat s-a sters din minte ? Ori o sa te intalnesc de-acum incolo ? O sa imi fii prieten,iubit, dusman, sau vei fi barbatul care sta in spatele meu  la rand pt o inghetata cu vanilie ??? 

Si de ce uneori, dupa ce visam, imaginile sunt aparent obscure ? De ce ma trezesc cu atatea intrebari dupa un vis care oricum avea sa se transforme intr-un cosmar  pana la final? Noroc de soarele diminetii care a dat alarma....

O sa te caut, nu doar in vise, ci si in viata reala. Ce sanse am sa te gasesc, strain cu par de abanos ? Aveai  parul lung si prins lejer in coada. Nu am cum sa nu imi amintesc acest detaliu caci pareai  innebunitor de sexy, imaginea unui latin autentic. Desigur, te ajuta si silueta perfect armonioasa. Iar hanoracul acela gri care il purtai imi parea cunoscut, de la cine l-ai imprumutat ?

Cel mai mult mi-ar placea sa iti revad ochii aceia negrii, atat de profunzi... ascundeau pasiune si mister amestecat cu o blandete nemaipomenit de ademenitoare.... nu ai cum sa te impotrivesti acelei priviri. Iar acele brate pline de forta pe care le-am simtit cand ne-am imbratisat nu le-am mai cunoscut; aveam impresia ca am ajuns acasa, departe de mine orice ganduri sumbre..

Si de ce m-ai lasat sa plec, prostule ? Ah’ da... traiam intr-o fantezie....

Si totusi , esti visul sufletului meu... Am sa-mi petrec restul zilelor  cautandu-ti  chipul printre sutele de trecatori...  Nu o sa ma las, pot investi mult timp cand vreau sa alerg dupa un vis.... si chiar de nu te voi prinde macar stiu ca am incercat pana m-au lasat puterile.

A ta, pentru totdeauna.