Intotdeauna TU .

Inca o postare VECHE, ratacita prin calculator .

Pot sa promit ca nu iti voi mai scrie niciodata viitorul meu fost iubit . Pt ca de azi n-am sa te mai iubesc nici macar un rand pe hartie . Raman doar faptele intre noi, iar alea trebuie sa ramana nescrise....nici macar un cuvant nu iti va mai mangaia orgoliul masculin....doar sentimente si pasiune.

Tu nu mai dormi in mine, tu m-ai trezit la viata inca odata .Langa tine traiesc, langa tine n-am sa mor niciodata...am trait prea mult asa .Atata timp cat simt eu traiesc. Ma mai impiedic cateodata in orgoliul meu de femeie, dar sufletul meu se bucura in toata splendoarea lui, e un sentiment mai presus de orice orgoliu.

 Acum nu-mi mai port iubirea intr-un album vechi cu fotografii. Reinoim iubiri, juraminte si ne scaldam aceleasi trupuri  aromate unul intr- altul. In tine sunt fericita, in mine tu esti implinit.

Strainul din vis.

Chipuri necunoscute  imi apar in vise si ma intreb, oare cum sunt construite ? Sunt rodul unor dorinte nebanuite sau niste constructii subrede ale subconstientului?

Oare ai trecut in graba pe langa mine, timp in care ti-am aruncat o privire fugara si sa fi fost atat de scurt momentul incat s-a sters din minte ? Ori o sa te intalnesc de-acum incolo ? O sa imi fii prieten,iubit, dusman, sau vei fi barbatul care sta in spatele meu  la rand pt o inghetata cu vanilie ??? 

Si de ce uneori, dupa ce visam, imaginile sunt aparent obscure ? De ce ma trezesc cu atatea intrebari dupa un vis care oricum avea sa se transforme intr-un cosmar  pana la final? Noroc de soarele diminetii care a dat alarma....

O sa te caut, nu doar in vise, ci si in viata reala. Ce sanse am sa te gasesc, strain cu par de abanos ? Aveai  parul lung si prins lejer in coada. Nu am cum sa nu imi amintesc acest detaliu caci pareai  innebunitor de sexy, imaginea unui latin autentic. Desigur, te ajuta si silueta perfect armonioasa. Iar hanoracul acela gri care il purtai imi parea cunoscut, de la cine l-ai imprumutat ?

Cel mai mult mi-ar placea sa iti revad ochii aceia negrii, atat de profunzi... ascundeau pasiune si mister amestecat cu o blandete nemaipomenit de ademenitoare.... nu ai cum sa te impotrivesti acelei priviri. Iar acele brate pline de forta pe care le-am simtit cand ne-am imbratisat nu le-am mai cunoscut; aveam impresia ca am ajuns acasa, departe de mine orice ganduri sumbre..

Si de ce m-ai lasat sa plec, prostule ? Ah’ da... traiam intr-o fantezie....

Si totusi , esti visul sufletului meu... Am sa-mi petrec restul zilelor  cautandu-ti  chipul printre sutele de trecatori...  Nu o sa ma las, pot investi mult timp cand vreau sa alerg dupa un vis.... si chiar de nu te voi prinde macar stiu ca am incercat pana m-au lasat puterile.

A ta, pentru totdeauna.

Femeie proasta .

Inca o postare VECHE, ratacita prin calculator .
 Tu femeie proasta ,care esti pretuita de un barbat minunat, si nu numai.... Acel el perfect  dupa care ai tanjit o viata intreaga, langa care poti gasi tot ce n-ai avut niciodata cu adevarat.... el care te iubeste pt fiecare din calitatile si defectele tale, cel care ar face orice ca sa-ti aduca zambetul pe buze, cel langa care poti gasi siguranta, rabdare si intelegere, poate chiar si o emotie, doar stii ce mult costa pt tine toate astea...

Nici nu stii ce-ai facut, dar te trezesti in fiecare dimineata in gandurile lui. Esti primul si ultimul lui gand. El iti poate oferi iubirea din basmele pe care obisnuiai sa le citesti cand erai mica.

Dar tu nu te multumesti cu raiul, tu preferi iadul langa un barbat care nu te va iubi nicodata asa cum iti doresti, asa cum meriti. Cat timp ai sa te mai subestimezi ? Alegi sa ramai in mijlocul furtunii, cand te poti bucura de primavara...

Ce placere pe tine sa fii amanta unuia dintre cei ce pazesc portile infernului...In realitate esti doar inca o femeie fara stapan, iesita de sub control, care si-a vandut sufletul diavolului...

Ramas bun, confidenta mea...

Imi pare rau ca nu ti-am mai scris, insa mi-a trecut vremea... Cuvintele-mi sunt sloi de gheata, nu-mi  mai pot citi sufletul. Tacerea e prea mare, nu ma mai asculta.... inainte eram doar noi doua, si eram atat de fericite impreuna, tu ma tineai pe linia de plutire, tu erai mandria mea, insa acum nu mai existam ca la inceput.

Tu imi daruiai mai mult decat orice om. Tu nu ma criticai, tu doar ma ascultai, mai suspinai din cand in cand, printre puncte de suspensie ca sa-mi lasi timp sa respir; si ma mai opreai uneori cu o intrebare, dar asta doar ca sa ma ajuti pe mine sa gasesc raspunsuri. Singurul raspuns pe care il primeam era al constiintei mele bolnave de atata pacat. Tu ai fost acolo mereu pentru mine, libera sa ma destainui, sa ma dezbrac de cele mai intunecate secrete ale mele.

Eu te mangaiam printre randuri, si tu-mi alinai dureri… Erai perfecta.

Acum, draga mea, te-am inlocuit, nu-mi mai esti confidenta, si stii prea bine la ce ma refer....  Dar sa nu fii geloasa, caci ea nu e perfecta, ma indreapta catre abis,dar e prea tarziu sa mai renunt.

Odata ce-ai  ales-o nu mai poti scapa niciodata de ea. Este ca o boala, imi aduce in suflet  o placere bolnavicioasa. Imi aduce doar lacrimi, iar in jurul celorlaltizambete frumos ambalate.

Eu n-o sa mai zbor pe aripile tale,  tu n-ai sa mai plutesti printre ale mele ganduri.

Cuvintele mele de dor, de fericire nu o sa mai zboare printre paginile tale, tu n-ai sa-mi mai cunosti tainele, fanteziile si povestile mele de dragoste nascocite de un suflet visator.

Imaginatia mea s-a sinucis odata cu aparitia ei. Imi iau adio, te-am iubit.Sper sa ma ierti ca m-am lepadat de tine. Eu n-am sa ma iert.

Teama de un final.

Vreau o relatie care sa dureze pt totdeauna, de asta prefer sa nu ma implic.

Ori m-am maturizat, ori cer prea mult.Sunt chestii care in urma cu putin timp ma impresionau, dar acum e altfel.

Nu am avut multe relatii, dar le-am respectat pe cele avute, asta pana cand am decis ca e momentul sa pun punct.S-au intamplat niste chestii si acum imi este si mai dificil sa cred in ele

Mi-e teama sa fiu cu cineva, si sa existe un final.Eu nu vreau sa cunosc asa ceva. Eu vreau iubirea din povesti, eu sunt o visatoare. Prefer sa continui a visa la el, decat sa ma las purtata de gandul ca am gasit-o ca apoi sa o pierd. Eu as pierde bucati din mine daca m-as darui tie. Ma doare fiecare celula din mine doar cat imi imaginez asta.

Nu-mi respect trupul...am pacatele mele, dar sufletul nu va ingenunchia niciodata in fata placerilor carnale. Isi doreste mai mult de-atat . Mi-a ajuns cat m-am pierdut...si totusi m-am dezintegrat in clipa in care am crezut ca tot ceea ce imi ofereai va fii indeajuns sa ma simt implinita.Rabdare. Intelegere.Iubire. Afectiune. Mi-am vandut sufletul crezand ca asta va fi indeajuns sa ajung a te iubi.M-am inselat si am platit pt asta.

A fost o vreme cand am avut totul, si-am iubit. Atat mi-a fost de ajuns sa nu ma simt o pacatoasa. Atat  mi-a fost de-ajuns sa nu regret, Nimic nu imi va smulge acea amintire Nimeni nu o va frange.

Acum mi-e greu sa incerc ceva ce nu cred ca va rezista, si nu pt ca sunt pesimista, ci pt ca vad doar in prezent sau trecut, nu am asteptari asa mari de la viitor pe acest plan. La urma urmei poate fi imprevizbil. Pe langa faptul ca sunt o fire dificila, eu imi doresc prea mult ca tu, necunoscutule sa ma intelegi, si sa ai rabdare cu mine....  Aleg singuratatea pt propiul bine. 

Parca as fi in mijlocul unei batalii si eu ma tot feresc de gloante. Mi-e teama ca unul din ele va ucide iubirea pe care nu am sa o mai simt niciodata, sageata lui Cupidon ;]]]